Cum te salvezi când „gârla” vine peste tine?

cum-te-salvezi-totul-despre-mame

Ce faci când se întâmplă nenorocirea în fața ta, când îți amenința viața sau mai rău, copilul? Cum reacționezi? Cum te salvezi?

„Mami, vine gârla peste noi! Uite, vine gârla!”. Așa striga copilul meu la mine aseară, un băiețel scump și dulce pentru care aș fi în stare să mor de o mie de ori, într-o fracțiune secundă! Eu eram panicată, fără reacție, uitându-mă neputincioasă la ceea ce se întâmpla. Nu, nu era gârla, chiar dacă copilul meu de cinci ani așa o vedea, însă pericolul era real!

Ne-am jucat în sufrageria noastră, acasă, noi doi împreună cu câțiva verișori de-ai lui. I-am luat în brațe pe cei mici și ne-am învârtit cu ei – un joc drag al copilăriei pe care toată lumea l-a făcut cel puțin o dată în viață. Însă, nenorocirea se produce brusc, poate chiar în cele mai frumoase și autentice momente trăite. Într-o secundă, unul dintre cei mici a dat cu piciorul în acvariul de pești și 60 de litri de apă au țâșnit furtunos, scurgându-se chiar peste prelungitorul băgat în priză.

Cum te salvezi dintr-un incendiu?

Curgea apa „gârlă”, iar eu m-am speriat teribil gândindu-mă că în orice moment se poate întâmpla o tragedie, un scurt-circuit și apoi un incendiu. N-am stingător în casă, n-am folosit niciunul vreodată, nici nu știu cum se procedează, dar m-am panicat știind că un incendiu produs din cauze electrice nu poate fi stins cu apă… În plus, toată acea apă ne-a ajuns rapid pe sub picioare, deci puteam fi și electrocutați.

Au fost multe secunde de frică autentică în care n-am putut decât să le spun copiilor să plece din sufragerie. Foloseam cuvinte scurte, nu propoziții. Le repetam sacadat – „plecați!”, „ieșiți repede”, „curentul”, „apa”, „trebuie oprit”. La un moment dat am dat să mă duc pe hol să opresc energia electrică de la tablou, dar fiind mică de statură n-am ajuns. Am fugit spre bucătărie, haotică, să caut un scaun.

Am oprit curentul în toată casa și totul s-a întunecat. Cei mici s-au speriat mai tare, iar Iusti striga disperat: „Mami, nu văd”, „Mami, unde ești?”. Pe mine însă m-a trecut un val de ușurare – n-o să murim într-un incendiu. Am aprins lanternele de pe telefonul mobil și ne-am mobilizat. N-aveam încotro, apa curgea în continuare, așa că am luat repede ce-am avut la îndemână ca s-o adun, niște prosoape și haine mai groase de pe fotoliu. Împreună cu doi nepoți mai mari am călcat în apă, cu șosetele ude și am strâns „gârla” în lighean.

În toată nebunia m-am gândit și la pești și am început disperată să-i caut pe jos, să nu moară. Apoi am văzut că mai rămăsese vreo 10 cm de apă, iar peștii erau în acvariu, destul de agitați și înghesuiți. Am căutat vechiul acvariu, mai mic, și i-am mutat acolo. Am scos prelungitorul din priză și l-am dus în debara, cu frică parcă. Am șters ștecherele și le-am pus mai sus, pe o masă. Mi-am dus șosetele ude la baie și am terminat de șters pe jos. Apoi am stat puțin pe pat, uitându-mă în gol la acvariul spart și gândindu-mă că se putea întâmpla o nenorocire.

Dacă se isca un incendiu? Dacă pățea Iusti ceva? Dacă ne electrocutam? Nu, nu suntem pregătiți să facem față unei situații de urgență. Nu știm cum să reacționăm. Nu suntem în stare să ne salvăm! Și viața asta e atât de firavă, putem oricând să murim dintr-o prostie… Exagerez oare că acum vreau să-mi cumpăr stingător și vreau să învăț să-l folosesc? Sunt oare paranoică pentru că vreau să știu cum să-mi protejez copilul?

Poți să mori oricând, dintr-o prostie…

Atâția copii au murit în iadul de la Colectiv! Atâția părinți şi-au condus copiii pe ultimul drum Nu-i drept să se întâmple așa ceva. Cum poți să supraviețuiești acestei nenorociri, să nu-ți mai vezi niciodată copilul, să știi că a murit, să știi că tu ești în viață și el nu… Prea cruntă soartă!

Așa încep de fapt toate nenorocirile, de la o prostie, de la ceva minor… de la o „gârlă” care se scurge direct într-un prelungitor. Eu refuz să mai trăiesc la mâna sorții. Iar în 2016 exact asta o să fac, o să învăț cum să procedez atunci când așa ceva se întâmplă, vreau să fiu pregătită și să știu cum îmi pot salva copilul, căci fără el viața mea nu mai are rost! Şi mai ştiu ceva: că o să fructific orice bucată de timp ca să stau cu cei dragi, o să le spun că-i iubesc şi o să le fiu mereu aproape! E un scut bun pentru momentele în care poate să vină gârla peste noi!

Citeşte şi:
Când lumea doare
Elimină pericolele din casă!
7 soluţii prin care să faci faţă unei situaţii traumatice
Trusa de prim ajutor a copilului
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()