Dragi mame, vreau să vă povestesc o întâmplare care m-a pus pe gânduri…

TOTUL DESPRE MAME

Cum te schimbi când devii mamă.  Simina Blaga, una dintre cititoarele Totul despre mame, ne-a povestit pe adresa [email protected] despre întâmplări care au făcut-o să își dea seama cât de speciale suntem din momentul în care devenim mame.

„Vreau să vă povestesc o întâmplare. O întâmplare care m-a pus pe gânduri.

Eu, mămică de nouă luni, prietenă mea-mămică proaspătă. Mergând în vizită la ea la spital, înarmată cu lanolină și o pompă de sân, mi-am adus aminte și am retrăit primele momente în calitate de  mama.

Mi-am adus aminte toate emoțiile pe care le-am trăit, prima noapte petrecută cu bebelușul meu. A fost o noapte lungă, liniștită, o noapte în care am studiat-o până la cele mai mici detalii, am adorat-o și am iubit-o. Atunci, în prima noapte, mi-am dat seama de ce femeile poartă copilul în pântec 9 luni de zile, pentru că e imposibil să îți arăți dragostea pentru bebelușul tău doar cu o îmbrățișare, nu îl poți cuprinde cum ai vrea și nu poți să îl simți mai bine decât cum îl simți atunci când este sub pielea ta.

Tot de atunci am înțeles de ce unele mămici dorm cu bebelușul în pat și de ce pătuțul cel frumos aranjat cu lenjerie nouă, avea să devină și pentru mine o piesă de mobilier.

O mamă obosită, palidă și flămândă, cu sânii plini, era sfătuită să dea lapte praf

Ajunsă în salon la prietena mea, am văzut-o pe proaspăta mămică cu bebelușul la sân, sfârșită de puteri, încurajată din toate părțile să îi dea lapte praf. Sânii îi erau plini de răni, lapte era din belșug dar concluzia medicilor era clară: bebelușul nu se satură cu laptele mamei. Era obosită, palidă și flamandă.

Am întrebat-o cum se simte, și nu mi-a răspuns…mi-a spus despre problemele bebelușului, mi-a spus cât a dormit bebelușul și cum a schimbat ea primul scutec. Atunci mi-am dat seama că ea nu mai este ea, ea a devenit mama și este doar mama bebelușului…ea nu conta în acel moment.

Am încercat să o încurajez, așa cum am fost și eu încurajată la rândul meu, să îi spun că totul o să fie bine, că o să se recupereze repede, și că are un bebeluș minunat, atunci mi-a zâmbit! Nu am stat mult, deoarece ora de vizită era spre sfârșit, eu eram stresată în legătură cu bebelușul meu pe care l-am lăsat acasă, eram copleșită de emoții și mi-am adus aminte de câtă nevoie am avut eu atunci de intimitate.

Îți recomandăm și ”Cartea Bebelușului”, de Dr. Sears, cel mai important ghid al primilor ani alături de copil. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Cum te schimbi când devii mamă. O mamă cu rochie scurtă, machiată și încălțată cu pantofi cu toc

La ieșirea de pe secție mă oprește o doamna, emoționată și ea, și mă roagă să fac o poză. Am luat telefonul și așa că într-un vis m-am depărtat de grupul pe care trebuia să îl fotografiez pentru a putea să îi cuprind pe toți. În mijlocul grupului era o tânăra, frumoasă, cu părul aranjat, împletit într-un stil modern, într-o rochie scurtă și mulată, machiată și încălțată cu niște pantofi cu toc. Ea ținea în brațe un buchet mare de trandafiri roșii, era alături de partenerul ei și de două cupluri de bătrâni, care s-au așezat în stânga și în dreapta celor tineri.

Pe jos în față lor era o scoică. Am făcut poză cerută și m-am apropiat de doamna care m-a rugat să o fac pentru a înapoia telefonul. Am coborât privirea spre scoică care stătea pe jos și am observat că în ea dormea un nou-născut. Atunci parcă cineva mi-a dat o palmă, am înțeles bucuria și emoția celor din jur și am întrebat-o pe tânăra dacă ea este mămică? Mi-a răspuns că da, am felicitat-o și am plecat în grabă la mașină.

Pe drum mi-am adus aminte de mine când am ieșit din spital, de hainele care le-am pregătit pentru mine: o pereche de bocanci (era iarnă), o pereche de pantaloni de trening și haina cu care am mers la spital când încă eram gravidă.

Am revăzut lăuza după câteva zile

Părul mi-a fost nepieptănat și singurul lucru pe care l-am făcut pentru a arată bine a fost să fac un du, să mă spăl pe dinți și să îmi trec mâna prin par – care era oricum scurt și se aranja singur. M-a pus pe gânduri imaginea femeii lăuze pe care tocmai o fotografiasem. Întâmplător am revăzut-o zilele trecute, era cu cearcăne mari, avea părul prins într-o coadă și purta un trening, un tricou de gravidă cu un bebeluș desenat pe pântec și o pereche de pantofi sport în picioare.

Împingea căruciorul și era atentă la bebeluș. Îmi venea să o îmbrățișez și să îi spun că totul o să fie bine, că e perfectă și puternică…atât de puternică încât e mama.

Acum că sunt mama, sunt doar mama și apoi femeie iar asta mă face să fiu puternică. Femeia e mama și apoi femeie – și asta e frumusețea noastră! Timpul pentru mame se scurge altfel, le apreciez pe mămicile care au timp pentru ele, mi-ar plăcea să am o clipă ceasul lor, să am timp pentru mine, dar acum cel mai frumos lucru pentru mama copilului meu este să aibă brațele copilului ei în jurul gâtului, să savureze orice zâmbet și orice gângureală.

Concluzia mea este următoarea: noi nu ne pierdem identitatea, noi rămânem femei, rămânem frumoase – suntem frumoase și cu rotunjimile care ne-am rămas după sarcina, suntem frumoase și nemachiate și nu mai presus de toate suntem frumoase pentru că suntem fericite!”

Îți recomandăm și ”Cartea Bebelușului”, de Dr. Sears, cel mai important ghid al primilor ani alături de copil. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa