Ştiţi că se spune despre Crăciun că este cea mai frumoasă perioadă a anului, în care stările de bucurie, fericire şi exuberanţă ne cuprind pe toţi, iar asta ne face să fim mult mai buni şi mai atenţi la oamenii dragi din jurul nostru? Ei bine, noi anul trecut am cam dat-o în bară. Am ajuns să ne certăm atât de tare fix înainte de Crăciun, încât momentele de bucurie s-au transformat într-un fel de agonie. Nu exagerez deloc când spun că certurile ne-au stricat Crăciunul.
La început a fost meniul
Primele certuri au început, timid, din pricina meniului. Eu, în dulcele stil al fiecărui an, de altfel, am alcătuit un meniu stufos şi elaborat, punându-l pe al meu soţ să-mi găsească tot felul de ingrediente mai puţin obişnuite cu care să duc la bun sfârşit fineţurile culinare propuse. Bietul soţ n-a găsit chiar tot, ba chiar s-a supărat că a trebuit să umble prin toate supermarket-urile din zonă în căutarea celor necesare. Când a aflat că ar mai avea o şansă de succes dacă străbate tot Bucureştiul pentru a-mi face rost de un lapte condensat autentic, dens şi aromat, i-a sărit muştarul şi sărit a rămas până a ajuns acasă.
Ne-am certat şi de la copii
Acolo, altă tărăşenie. Copiii împodobiseră frumos bradul, dar îl ancoraseră, cu aprobarea mea, bineînţeles, de furtunul de la aparatul de aer condiţionat, deplasându-l pe acesta (furtunul, nu bradul :D) destul de tare din perete. Cum fondul de ceartă exista încă de la etapa laptelui condensat, ne-am certat şi din pricina pomului de Crăciun, a aparatului de aer condiţionat, despre care mi-am adus aminte că soţul nu-i curăţase filtrele, şi a copiilor care stricaseră şi o instalaţie cu lumini în cascadă în procesul de montaj. Şi uite-aşa, atmosfera de sărbătoare a devenit apăsătoare şi deloc propice spiritului Crăciunului, ceea ce ne-a bosumflat pe toţi.
În final, programele dorite de fiecare ne-au stricat Crăciunul
Iar în ziua de Crăciun, când fiecare dintre cei ai casei şi-a enunţat dorinţele nu la capitolul cadouri, ci la capitolul program festiv, cearta n-a mai răbdat şi a ţâşnit din toţi, creând un vacarm general. Unii voiau să doarmă după prânz, alţii invitaseră nişte prieteni pe la ei, cineva voia să vadă un film haios cu tematică hibernală, iar alţii voiau să vadă târgul de Crăciun din mijlocul oraşului şi să mănânce niţică vată de zahăr proaspătă.
Crăciunul ne-a adus şi un revers pozitiv al medaliei
Ce am învăţat, însă, în urma lecţiei usturătoare de anul trecut a fost că, în cele din urmă, cearta care ne-a stricat Crăciunul nu ne-a adus nimic bun. E adevărat, am scos din noi lucruri de care nici nu ştiam că ar putea exista şi care ne-au făcut să vedem şi alte laturi nebănuite din noi (da, da, şi paiul din ochiul nostru, nu doar bârna din ochiul celuilalt).
