Am povestit aseară, sumar, pe Facebook, despre o idee. O idee venită în zbor, în timpul unei ședințe cu părinții și care, până la urmă, a ajuns să se concretizeze.
Să aducem la școală, în cadrul programului Școala Altfel, pe cineva care să le vorbească copiilor despre dizabilitate.
A pornit de la programul pe care ni-l propunea doamna învățătoare pentru săptămâna respectivă. Ne povestea despre o activitate, desfășurată la clasă – decorațiuni de Paște, susținută de o asociație pentru persoanele cu Sindrom Down. Costul este de 10 lei, iar banii urmează să ajungă către copiii cu Down.
Nu știu cum de mi-am imaginat că la clasă vor veni chiar persoane cu Down
Știu că m-a speriat numai gândul la reacția copiilor: cum se vor uita insistent, cum își vor da coate, cum vor râde etc. Pentru că, orice ați zice, oricât de bine i-am pregăti noi acasă, orice le-am spune, sunt totuși o ceată de 30 de ieduți în clasă și sigur ar ajunge să facă vreo remarcă sau vreo glumă proastă.
Oricât aș încerca eu să-i explic copilului că oamenii sunt diferiți, nu voi reuși niciodată să-l fac să înțeleagă pe deplin. Pentru că, probabil, nici eu nu am înțeles în întregime. Știu că, atunci când eram mică, aveam în sat un nene care avea un picior de lemn. Ne uitam la el ca la avion când îl vedeam pe stradă.
La fel i se întâmplă și copilului meu când vede o persoană cu nevoi speciale.
Nu își poate lua ochii și nu încetează cu întrebările. Și oricât aș fi eu de deschisă și oricâte detalii i-aș da, nu cred că aș putea să-i ofer chiar răspunsul potrivit. Pentru că am convingerea că există lucruri care îmi scapă.
Pe de altă parte, cunosc mulți părinți de copii cu nevoi speciale care sunt obosiți de atâta respingere din partea societății. Nici nu vreau să-mi imaginez durerea unui părinte când își vede copilul special respins de ceilalți copii la locul de joacă sau chiar de adulții din jur, de cadrele didactice, de instituții, de, de, de…
Cred că vom ajunge să privim persoanele cu nevoi speciale altfel, atunci când ne vom opri, ne vom pune alături și le vom înțelege. Și mai cred că e important să le oferim copiilor șansa asta: să-i cunoască și să-i înțeleagă.
Așa a venit ideea asta.
Să chemăm pe cineva care să știe despre ce vorbește. Care să le povestească ce se întâmplă cu cei care sunt diferiți, să-i facă să înțeleagă că diferit nu înseamnă mai puțin bun sau mai puțin om, care să le explice cum ar trebui să se comporte cu cei care nu sunt ca ei, cum i-ar putea ajuta.
Ruxandra Mateescu, de la Supereroi Printre Noi va veni cu fetița ei, Olga, la clasă, în săptămâna Altfel. Povestea lor o găsiți AICI. Olga este e minune de fetiță (deși medicii au fost sceptici cu privire la șansele ei de supraviețuire, iată că se fac zece ani de atunci și Olga e bine. Diferită, dar bine.)
Și ultimul, dar nu cel din urmă invitat special este Alex Tache, despre care puteți citi mai multe le blogul lui și îl puteți găsi și pe Facebook.
De ce am povestit asta? Pentru că am emoții, pentru că mă bucur și pentru că sunt recunoscătoare pentru deschiderea cu care părinții și doamna învățătoare au primit ideea asta. Și pentru că se întâmplă destule lucruri rele, astfel încât cred că trebuie să facem și să scriem despre lucruri bune, atunci când se întâmplă.
O să vă povestesc cum a ieșit!
