Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 13

jurnal-de-sarcina-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: „Cea mai adevărată vorbă pe care am auzit-o în 12 ani de parenting: fiecare copil vine cu pâinea lui sub braţ.”

Aş vrea să îi pot oferi cadou bebelușei noastre jurnalul ăsta, la care scriu când şi când de-a lungul săptămânii, pe bucăţele de hârtie, în veşnicul meu caiet din geantă, în telefon sau laptop. Transform în cuvinte și în propoziții frânturi de gânduri; în unele mă regăsesc mai târziu, altele sunt parcă scrise de mâna altcuiva.

Mă gândesc apoi că nu aş vrea să ştie cât de teamă mi-a fost şi câte gânduri negre mi-au trecut prin suflet în timp ce o purtam. Aş vrea să îi adun numai gânduri line, glume, poze cu păsări colorate, nisip şi plajă, cer senin printre copaci verzi…

Afară însă e frig, desfrunzit şi fără cântec de păsări. E plin de claxoane şi veşnicele picamăre ale primăriei. În casă e o linişte bolnavă, e frig şi plictiseală. Nu reuşesc nici să lucrez cine ştie ce, nici să citesc, nici măcar să mă alint cu ceva doar pentru mine; am o stare permanentă de somn, de rău, de zăpăceală în gânduri. Mă uit la filme, de toate soiurile, proaste să fie.

Filme proaste. Televiziunile au grijă de mine. Cele mai fascinante mi se par telenovelele indiene! Sunt colorate, ca din cărţile pentru copii şi nu se întâmplă nimic, dar absolut nimic de-a lungul unui episod. Am încercat, zău dacă nu am încercat să mă uit şi să înţeleg; am văzut o babă în costum roz, tradiţional, certând un bărbat tânăr, gelat şi îmbrăcat occidental. Ceva cu ruşinea familiei. Şi l-a tot certat aşa, vreo zece minute, timp în care tot familionul se adunase în jurul lor, bulbucând ochii şi dând din cap, după care l-a luat şi l-a păruit, la propriu! Iacă-tă amintire de jurnal pentru fata mea când o împlini 18 ani: ia, mamă, istoria Bollywoodului. Şi poate o zâmbi, draga de ea…

Reclame. Noaptea visez sendvişuri uriaşe, colorate. Dimineaţa dau sms-uri pofticioase cu „ia-mi şi mie nişte…”, diverse chestii pe care de fapt nu le pot înghiţi sau pe care le mănânc numai ca să am ce vărsa. Lasă, o să treacă în curând. Liniştea pe care ţi-o dă o veste bună e de o mie de ori mai frumoasă decât euforia pe care ţi-o închipuiai. E aşa, o pace care te odihneşte, ca un analgezic după o săptămână de dureri de dinţi.

Dinți. Fetița noastră (deja îi pot spune fetița noastră mijlocie) are două carii. Şi asta pe măselele definitive, două dintre cele patru ieşite dintr-o dată, la un Paşte, mai acum doi ani. Ce dureri, ce febră, ce vărsături au fost atunci!… Ce ouă, ce miel, ce drob? În Duminica mare arătam toţi patru ca după febră tifoidă. Nedormiţi, cu nervii chisăliţă, casa vraişte şi un copil străveziu după opt zile de nemâncat. Şi acum, carii! Nu ştiu unde îi voi repara Degețicăi măselele, pentru că nu există servicii de stat pentru cei ca ea. Aş vrea să mă uit în urmă şi să spun, măcar peste şapte ani: uite, s-a schimbat ceva şi pentru ea… Până atunci, avem promisiunea redeschiderii unui astfel de serviciu, privat, cândva. Măcar de nu ar lua-o durerile până atunci!

Serviciu privat. Ooare o să ne descurcăm cu trei copii? Cea mai adevărată vorbă pe care am auzit-o în 12 de parenting: fiecare copil vine cu pâinea lui sub braţ. Nu ne-am făcut niciodată calcule financiare înainte de a face un copil. Prima oară eram prea tineri ca să ne dăm seama că ar trebui să calculăm ceva. A doua oară, după trei ani grei, ne-am spus că unde mănâncă unul, mai are loc şi al doilea. Să fie doi, să se aibă unul pe altul. Şi iar ani deloc uşori. Cu jucării puţine, cu mâncare inventată magic din nimicuri, cu amintirea primei vacanțe la mare după ani mulţi. Cei mai „săraci” ani ai noştri, într-o căsuţă mică, potrivită mai degrabă unui cuplu ce se ţine numai strâns lipit în braţe şi nu unei familii de patru oameni. Şi totuşi, atât de frumoşi ani! În care ne căutăm motive de bucurie din nimicuri.

Bucurie. Acum ne e bine. De fapt, am învăţat ce înseamnă binele ăsta şi că nu are de-a face foarte mult cu banii, ci cu aşteptările. Mă aştept ca Olga să răspundă la terapie; ca Petru să aibă prieteni care să îl respecte şi pe care să îi respecte, la rândul său; mă aştept să ne mai placă să ne bem cafeaua împreună, să adormim ţinându-ne de mână, să facem pâine în weekenduri, râzând şi lăsând copiii să o frământe şi să o mănânce caldă; să ne adunăm seara şi să „bârfim” tot ce ne-a enervat peste zi, ca o eliberare cu râsete; să fim sănătoşi; să ne vorbim; să ne vedem… Astea-s calculele pe care mi le fac acum. Şi îmi dă cu plus.

Bebeluşa asta poate să vină liniştită de acum, nu va fi săracă între noi.

Dacă ați pierdut vreun episod al Jurnalului de sarcină la a treia, am făcut o listă mai jos cu toate episoadele:

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 1

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 2

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 3

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 4

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 5

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 6

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 7

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 8

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 9

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 10

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 11

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 12

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()