Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 16

jurnal-de-sarcina-la-a-treia-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: „Gravida își pune în cap să schimbe ordinea mondială.”

Două momente pot apărea în viaţa omului în care să îi fie permis a se ţine cu Divinitatea de degetul mic: în timpul sarcinii şi în clipa în care îşi pune în cap să schimbe lumea. Când însă acestea două coincid, nici măcar savanţii responsabili cu acceleratorul de particule de la Geneva nu mai pot opri cursul lucrurilor: lumea se va schimba fără doar şi poate, conform uriaşei energii (a se citi „încăpăţânări”) de care dispune GRAVIDA!

Aşadar, închipuiţi-vă gravida în luna decembrie. Cum arată ea? Absolut minunat, desigur. Însă, dincolo de asta? Plânsă! Gravida este plânsă, cu părul în dezordine, în uniforma ei caracteristică, pijamaua. Însă, oare. de ce plânge gravida?

– De ce plângi, pui?, încearcă el timid să o împace, deşi ştie clar că nu ai ce obţine de la unicul neuron rămas nesufocat de hormoni.

– Păi daaaaa, ca tu stai liniştit, ţie ce îţi pasă, tu eşti un sălbatic, un antisocial oricum, dar copiii ăştia, copiii MEI, ce vină au ei?! Dacă li se întâmplă un accident, dacă nouă ni se întâmplă ceva, ei cu cine rămân, ce familie au copiii ăştia?! Îţi spun eu! Zero barat, aia au! Vor sfârşi în străini!

– Hai, mai fată, că nu e chiar aşa, au rude… Uite, au unchi, mătuşi… Avem prieteni!

În acest moment gravida dă semne că prinde, în căpşorul ei umflat de plâns, o rază de speranţă. După care uşa se închide din nou…

– Şi cu ce amintiri rămân? Poţi să îmi răspunzi la întrebarea asta? Când or fi oameni mari, cu greutăţi, cu supărări, ce amintiri au ei la care să se întoarcă? Ce lucruri frumoase din copilărie au  să îşi povestească înainte să adoarmă, aşa încât să nu cadă în depresie? Nu au, bieţii de ei…

În acest moment, soţul, precum şi cititorul, cu siguranţă, ar avea nevoie de ceva explicaţii suplimentare. Unele menite să facă lumină în noianul de şerveţele pline de lacrimi şi secreţii nazale din jurul gravidei. Care să îi atragă atenţia asupra legăturii dintre „lipsa amintirilor”, plâns şi luna decembrie. Să explice amintirile, sau lipsa acestora, care până la cele două liniuţe roz stăteau cuminţi pe fundul sufletului dar care, răscolite de hormoni, au ajuns teribil de în faţă. Cititorul le va primi îndată. Soţul le-a primit şi el, după vreo patru ore de (non) dialog precum cel relatat anterior.

Iată-le, deci:

Gravida cu pricina nu a avut o viaţă pe roze în ultimii zece ani, ba dimpotrivă. Am aminti, în treacăt, numai faptul că a pierdut două sarcini şi că unul dintre copiii săi poarta diferite etichete în societate, printre care pe cea de „persoană cu handicap”. Tot în treacăt fie spus, gravida a rămas cam singură în urma acestor evenimente, termenul „cam” acoperind cei doi peşti din acvariu, perechea de porumbei de pe pervazul de la bucătărie, motanul care a fugit după mâțe încă din vară, o mâna mică de prieteni şi soţul. Că doar de aia se spune la bine şi la greu, da?! Da…

În aceste momente grele, cel mai aproape i-au fost amintirile din copilărie, cu mesele în familie, cu rudele adunate laolaltă, cu plăcinta de mere şi nucă făcută de bunica special pentru aceste întâlniri, cu glumele şi poreclele ştiute numai de ei şi tot aşa. Între ele s-a cuibărit ori de câte ori i-a fost greu pe lume.

Lumea însă s-a schimbat odată cu ieşirea din copilărie şi cu necazurile despre care povesteam. Şi iată, aşadar, gravida, pornită să schimbe lumea, hotărâtă să o facă un loc mai bun şi mai de poveste pentru copilul său nenăscut şi pentru cei doi născuţi, deopotrivă: va schimba cursul lucrurilor, va crea din nimic familia extinsă pe care copiii ei nu o au, va pune piatra de temelie a unei tradiţii care o va urma dincolo de timp – Masa în Familie din Ajunul Crăciunului!

Copiii ei vor creşte în amintiri frumoase, copiii ei vor avea familie extinsă, ca în filmele americane, copiii ei nu vor fi singuri!

Dacă acesta ar fi un cadru de film şi nu o postare de blog, indicaţiile regizorale pentru această ultimă scenă a săptămânii 16 de sarcină ar fi acestea: târziu în noapte. La lumina difuză a lămpii de lectură, acoperită bine de plapuma primită ca zestre, de sub care îi ies numai palmele, gravida scrie. În jurul său, pe pat şi pe podea, sunt câteva hârtii mototolite. Pe noptieră, în dezordine, câteva foi de hârtie acoperite cu un scris dezordonat. Camera prinde câteva cuvinte răzleţe: muşchiuleţ umplut cu mirodenii; cozonac cu nucă şi stafide – reţeta mama; ouă umplute – fără piper!; salată peşte afumat; Anca – pandantiv lemn; Ileana – eşarfă caşmir… Ochiul camerei se mişca alene peste ele vreme îndelungată, pentru că mai apoi să se aşeze uşor pe chipul gravidei, adormit acum într-un surâs. A reuşit! A recreat lumea din nimic! A trimis invitaţii. A conceput meniul şi lista de cadouri. În Ajunul Crăciunului, fiecare rudă, mică sau mare, mai apropiată sau mai îndepărtată va sta în jurul mesei încărcate cu bucate tradiţionale româneşti, în sufrageria gravidei. Da, copiii ei vor avea amintiri!

În prim plan, pântecele din ce în ce mai pronunţat al gravidei. În plan secund – el, soţul, adâncit în somn. Nu ştie, încă, ce îl aşteaptă. Somn uşor!

Va urma!

Dacă ați pierdut vreun episod al Jurnalului de sarcină la a treia, am făcut o listă mai jos cu cele mai recente episoade:

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 10

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 11

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 12

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 13

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 14

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 15

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()