Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 23

jurnal-de-sarcina-la-a-treia-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: “Am o superstiţie de care am ţinut cont la fiecare sarcină – să nu pregătesc hăinuțele înainte de luna a șaptea.”

Pregătirile pentru copilul nenăscut stau, de când lumea şi pământul, sub umbrela superstiţiilor. În familia mea nu s-au perpetuat foarte multe, probabil din pricina faptului că singura femeie mai în vârstă de cât mine pe care o am alături în perioada asta este bunica mea. La 90 de ani şi-a păstrat luciditatea şi sângele rece pe care le-a avut întotdeauna. Nu mi-o amintesc să fi fost vreodată sentimentală sau romantică. La câteva zile mă sună şi mă întreabă de copii, niciodată altceva decât chestiuni la obiect: dacă mai merge Degeţica la terapie, dacă a început să mai spună ceva cuvinte, cum se descurcă Petru cu orarul de şcoală şi tot aşa. Nu are povesti băbeşti legate de sarcină, ci numai sfaturi de care chiar ţin cont: odihneşte-te cât mai des, nu merge mult pe jos, dormi cu picioarele în sus, nu pune la suflet, copilul are nevoie de linişte să crească şi tot aşa. Copilul va primi numele ei, apropo.

Dar eu am totuşi o „superstiţie” de care am ţinut cont la fiecare sarcină. E, mai degrabă, un scut de protecţie psihologică şi nu o interdicţie ancestrală: să nu cumpăr (sau pregătesc) hăinuţele bebeluşului până când nu voi intra în luna a şaptea. Acum cu atât mai mult cu cât nu le voi vedea doar eu, ci şi copiii. Să intrăm în zona „de siguranţă” a celor şapte luni şi vom scoate la iveală bluziţele păstrate cu speranţă (şi inimă strânsă, uneori) după ce Degeţica nu le-a mai purtat.

În urmă cu un an, am scos toate cele de nou-născut pe care le aveam păstrate şi am vrut să le dau de pomană. Nu mai suportam gândul că aştept ceva ce, credeam atunci, nu se va mai întâmpla vreodată.

Cu bucuria şi liniştea care m-au invadat săptămâna trecută, în urma ecografiei, am pornit la colindat magazinele. Şoldurile mi-s mult mai late după două naşteri şi burta mult mai ţuguiată de data asta, aşa încât nu îmi mai permit luxul purtării hainelor mai largi pe care le am prin dulap. Am nevoie de haine de gravidă. Sau de haine noi. Sau de o zi numai pentru mine, prin magazine. Îl iau totuși şi pe Petru, care a ajuns deja cu un cap mai înalt decât mine şi are nevoie de o garderobă nouă.

Ne oprim şi la rafturile cu hăinuţe mici, mititele. Doamne, câtă emoţie! Sunt bucuroasă şi atât de mândră (cu ce am oare a mă mândri, că doar nu e meritul meu…) Am tot dreptul acum să mă plimb din nou în zona asta a magazinelor. Le mângâi şi îmi imaginez în ce i-ar sta mai bine bebeluşei. Mă uit la cele pe care scrie „56 cm”, lungimea lui Petru la naştere, apoi la cei 160 de centimetri de lângă mine. Sunt o mamă bună, îmi zic, măcar nu l-am ţinut mort de foame, iacă-tă ce mare l-am făcut. Şi cum râdem noi aşa şi ne minunăm de micimea bluziţelor şi rochiţelor de tot felul, ne abordează un domn vânzător, nicidecum tânăr, oferindu-se să ne ajute să cumpărăm ceea ce avem nevoie. Mă bufneşte şi mai tare râsul, el nu înţelege, bietul de el, îi explic, luându-l pe Petru pe după umeri: Asta e tot al meu şi bebeluşul din burtă e al treilea copil. Dar vă mulţumesc! Expresia feţei lui e demnă de Stan şi Bran preţ de câteva secunde, apoi începe şi el să râdă. Doamne, şi cu câtă mândrie i-am spus-o şi cât de umflată în pene mi-am continuat cumpărăturile!

Un drum lung de douăzeci şi trei de săptămâni! Un drum greu, cu multe frici, dar cu o bucurie atât de mare, pe care nu o pot descrie. Zile în care îmi pare atât de rău ca bucuria e deseori umbrită de temerile pe care sarcinile trecute şi toate experienţele mamelor copiilor cu nevoi speciale alături de care trăiesc în ultimii ani le adăuga. E ceea ce este, îmi spun în fiecare zi şi încerc să nu mă cert prea tare pentru că nu sunt toată un zâmbet, ca în reclamele pentru lapte praf. Am ştiut de la primele două liniuţe roz că nu va fi uşor, am învăţat de mult să ne ţinem bucuria în frâu şi să o trăim doar intim, ca pe o rugăciune. Iar uneori rugăciunile se mai rostesc şi printre rafturile mallurilor, nu-i aşa?

Dacă ați pierdut vreun episod al Jurnalului de sarcină la a treia, am făcut o listă mai jos cu cele mai recente episoade:

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 22

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 21

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 20

Jurnal de sarcină la a treia: Săptamâna 19

Jurnal de sarcină la a treia: Săptamâna 18

Jurnal de sarcină la a treia: Săptamâna 17

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 16

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 15

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()