Jurnal de sarcină la a treia: Saptămâna 28

jurnal-de-sarcina-la-a-treia-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: „Nopţile gravidei sunt mai mult nedormite; cârcei, vise, mers la baie, foame sau nas înfundat, ca acum.”

Ce a fost mai întâi, coşmarul sau cârcelul? Acum e foamea. La 4 dimineața. Ultimul trimestru de sarcină e şi cel mai nedormit, ştiu bine. Aş vrea să pot face rezerve de somn pentru peste câteva luni. Durerea din gamba stângă îmi târşâie piciorul spre bucătărie. Îmi fac un sandviş. Pun de cafea. Întotdeauna i-am admirat pe cei care conduc maşini la ora asta. Mă uit în lungul străzii şi parcă toate maşinile care trec la patru dimineaţa sunt Dacii. Când eram eu mică aşa se pleca, oriunde.

Mama şi tata aveau rucsaci. Mamaia ne împacheta lucrurile pentru mare în geamantane. Tataie pleca la ţară numai cu genţi de voiaj, întotdeauna aceleaşi două genţi maro, lunguieţe, dintre care una plină cu pâine, rahat şi biscuiţi populari. Rahatul este îmbrăcat în zahăr pudră şi învelit în hârtie foarte fină, ca nişte bomboane de preţ. Din geanta maro, cutia albă, pătrăţoasă, cu flori pe capac, în care stă cuminte bunicul jeleurilor, va fi aşezată pe o scândură bătută în perete, lângă patul de la ţară. Poţi să furi şi nu prea poţi din cutia asta. Poţi fiindcă sora lui tataia te lasă. Nu prea poţi pentru că tataia însuşi te ceartă – tu ai deja acasă şi sora lui nu are decât atunci când îi aduce el.

La ţară se făceau copii mulţi. Unii trăiau şi ajungeau bunicii tăi. Bunicul se scula mereu cu noaptea în cap atunci când pleca la ţară. Mamaia făcea cafeaua. Flacără de sub ibric se făcea uneori portocalie. În zilele de după dimineţile astea rămâneam peste zi numai cu mamaia. Ea croia, eu mă jucam. Îmi puneam sâni mari din şosete şi burţi umflate, de gravidă, din puişori de pernă. Mamaia râdea şi îmi spunea că o să văd eu când o să fiu mare, o să am şi eu burtă, să mă satur.

Afară se luminează de ziuă. De mică îi invidiez pe cei care pleacă la drum la ora asta. Eu nu sunt în stare. Muşc dintr-un sandviş. Gravida are pofte interzise: crenvurşti, şuncă de Praga… Odată, tataia mi-a luat o bucăţică de şuncă presată de la Alimentara. Una pe care nu o cumpăra nimeni. S-au supărat toţi pe el. Că nu se dă aşa ceva la copil, că e plină de soia, nici câinii nu o mănâncă. Eu am mâncat-o cu poftă. Poftele gravidei sunt strâns legate de amintiri frumoase.

Foamea a trecut. Şi cârcelul. A rămas coşmarul. „Se făcea că”… aşa începeau dimineţile între mamaia şi tataia. Cu „se făcea că” şi nechezol la ibric. Doar în bucătărie era cald. Acolo te puneau pe oliţa pe care o încălzeau puţin înainte, deasupra flacării. Când a văzut mamaia prima oară scutece de unică folosinţă s-a bucurat ca pentru ea. Îmi fac un calcul în minte – cât o mai fi pachetul de scutece? La primul copil, indemnizaţia de creştere era foarte mică. Aproape deloc. Era Năstase prim ministru. „Morţii cu morţii, vii cu vii!” Aşa se terminau dimineţile din bucătăria copilăriei. Tataia pleca. Mamaia aerisea până se făcea frig de tot. Atunci purtam pantaloni de lână.

Nopţile gravidei sunt mai mult nedormite; cârcei, vise, mers la baie, foame sau nas înfundat, ca acum. Aş ucide pentru câteva picături zdravene de efedrina în fiecare nară! „Nu este recomandată utilizarea de efedrina în perioada de sarcină şi alăptare.” Mai bine stai cu ochii pe întunericul de pe pereţi. Nopţile nedormite de acum sunt totuşi mai plăcute de cât cele de la ultimă sarcină. Atunci aveau cucuie în tocul uşii şi spasme de plâns. Plângeam fiecare în câte o cameră, la patru dimineaţa. Aş da o lege prin care medicii să nu mai spună niciodată, nimănui pe lumea asta „copilul tău va fi o legumă”. Ce, şase, opt sau doişpe ani de şcoală te transformă în Dumnezeu?! În maternităţi vin la serviciu psihologi care nu vor să stea de vorbă cu gravidele şi lăuzele. Nici nu îi vezi.

Nopţile nedormite de acum nu se aseamănă cu cele de atunci. Acum nu mă tem de (aproape) nimic. Acum ascult păsările la 4 dimineața. Şi ele pleacă undeva, probabil. Mă gândesc că de săptămâna viitoare trebuie să vorbesc cu zugravii, să montez pătuţul, să îmi pregătesc geanta de spital. Să spăl hăinuţele rămase de la ceilalţi doi copii. Asta va fi o bucurie mare. Abia o aştept. Un fel de Crăciun în plină primăvară. Ultimul trimestru e cel mai frumos.

Dacă ați pierdut vreun episod al Jurnalului de sarcină la a treia, am făcut o listă mai jos cu cele mai recente episoade:

Jurnal de sarcină la a treia: Saptămâna 27

Jurnal de sarcină la a treia: Saptămâna 26

Jurnal de sarcină la a treia: Saptamâna 25

Jurnal de sarcină la a treia: Saptămâna 24

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 23

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 22

Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 21

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()