Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 5

Ruxandra Mateescu
jurnal-de-sarcina-la-a-treia-totul-despre-mame

Jurnal de sarcină la a treia: „Nimeni, în afară de soţul meu, nu ştie de sarcină, dar simt nevoia să spun parcă oricărui străin întâlnit pe stradă.

Zilele trecute am primit un sms de la o prietenă foarte dragă: „Să nu uităm să ne bucurăm de viaţă, aşa cum o fi ea…”. Îmi scria din spital, secţia de neurologie pediatrică. Prietena asta a mea are o fată. O fată operată pe creier. O fată născută (aparent) sănătoasă dar care, la numai patru ani, a trebuit să fie operată pe creier. Mai precis, a fost nevoie să i se oprească activitatea unei emisfere cerebrale. Acum reînvaţă să vorbească, să meargă, să se joace cu doar o jumătate de creier. Prietena mea reînvaţă şi ea să trăiască. Cumva.

Să nu uităm să ne bucurăm de viaţă, aşa cum o fi ea…” Sunt însărcinată în cinci săptămâni, a treia oară în numai doi ani. Încerc să nu mă gândesc că aş mai putea avea numai încă cel mult două săptămâni în care să mă bucur de sarcina asta. Fiecare dintre cele două pierdute anterior nu au ajuns la opt săptămâni. Citesc şi recitesc sms-ul primit. Şi, de data asta, aleg să mă bucur. Îmi e greu. Bucuria mea e un firicel atât de subţire, atât de fin şi transparent încât îl pot asemăna cu un fir ţesut de un păianjen. Îl poţi vedea numai uneori, când bate lumina în el. Credinţa mea e şubredă şi nu îl luminează decât arareori într-o zi, însă, atunci când o face, oh, Doamne, cât e de frumos! E argintiu şi clincăne ca un clopoţel. E firul meu de de bucurie că sunt din nou însărcinată, în ciuda tuturor fricilor şi pronosticurilor negative.

Aleg să mă bucur. Vreau să mă bucur! Se spune că acolo unde este raţiune, credinţa nu îşi găseşte locul. Eu spun: ba dimpotrivă! Dacă raţiunea nu te duce la credinţă, atunci o ai degeaba. Aşa încât aleg să mă bucur, aleg să cred, îmi pun raţiunea la bătaie pentru asta şi croiesc o „formă diformă” a credinţei: accept că există posibilitatea de a avea acest copil cu mine pentru doar câteva săptămâni şi aleg să mă bucur de el chiar şi atât. Sunt fericită ştiind că e înăuntrul meu şi creşte. Sunt liniştită la gândul că, dacă va alege să plece mai devreme, cândva ne vom vedea, cumva.

Aleg să mă bucur, deşi teama e încă tot acolo. Greţuri şi ameţeli nu am, aşa că aleg să nu stau în casă, paralizată de frică şi răsucind fire de spaimă în suflet. Vremea e încă blândă, aşa că plecăm spre munte. Nimeni, în afară de soţul meu, nu ştie de sarcină, dar simt nevoia să spun parcă oricărui străin întâlnit pe stradă. Distanţa socială dintre mine şi necunoscutul care mă priveşte e ca o platoşă: mă protejează şi mă ascunde de întrebări iscoditoare – a câta sarcina este, câte sarcini ai pierdut, ce este în neregulă cu fetiţa voastră, îţi este teamă? Aleg să port o fustă foarte comodă, dar care are o croială puţin ciudată şi umfla cumva partea din faţă a abdomenului. În mod obişnuit nu mă simt avantajată purtând-o, însă de data asta mi se pare că „mă face puţin gravidă”. Culmea e că am într-adevăr impresia că lumea se uită la burta mea. Nici măcar nu mă interesează dacă se vede cu adevărat sau nu. Aleg să mă bucur de cele cinci săptămâni de sarcina pe care le am.

Am citit cândva că la un spital din Franţa medicii testează un aparat, numit pupilometru, menit să măsoare intensitatea durerii pe care o simte un pacient care nu poate vorbi. De multe ori ştiinţa e mai degrabă poezie, aşa îmi pare. Durerea ni se citeşte în ochi, în dilatarea sau contractarea pupilei. Buzele ne sunt mute, dar ochii sorb toată durerea şi o dau mai departe. Iar pentru asta oamenii au inventat un aparat.

Pupilele mele absorb liniştea de pe munte şi o aşază în locul fricii. Alunecă peste copaci, în sus, şi leagă firul acela de bucurie de vârfurile lor, cât să prindă lumina speranţei ca totul va fi bine de data asta. Se plimbă peste moliciunea muşchiului şi o trimite, magic, până în interiorul pântecului în care se ţese ceva mic şi căruia ar vrea să îi facă cel mai cald şi protector culcuş.

Aleg să mă bucur acum. Fie chiar şi numai pentru câteva săptămâni.

 Va urma!

Citește și:
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 1
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 2
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 3
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 4
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 6
Jurnal de sarcină la a treia: Săptămâna 7

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa