Răsare soarele și încep și cei mici să se trezească. Le începe ziua şi la fel şi ție, pentru că meseria de mamă nu poate fi pusă pe pauză.
Iar zilele încep cu gătit, spălarea rufelor murdare, gimnastică, schimbarea hainelor, nevoile celor mici, plânsul și joaca. Și mementourile pe care trebuie să le facă o mamă – „Hai să încercăm încă o dată”, „Trebuie să îți strângi jucăriile”, „Asta înseamnă să fii curajos” și „Asta înseamnă să fii un prieten bun”.
Și ruitina repetiția, monotonia și respirația adâncă și uitatul la ceas la fiecare minut. Și grijile dacă poți să ghidezi viața unei ființe umane bune, iubitoare și competente. Pentru că o mamă vede și lucrurile pe care ceilalți nu le văd. Vede când l-a refuzat pe cel mic să se joace pentru că era prea obosită. Sau momentul în care s-a bazat pe desene animate să aibă grijă de copii, pentru că avea prea multă treabă. Sau data când i-a blocat creativitatea, pentru că nu voia să facă iar curat.
Și te întrebi dacă ești singura mamă care se îngrijorează că nu se poate descurca. Au și celelalte mămici momente când simt că dau greș? Mai are vreo mamă zile în care simte că nu mai poate, pentru că nu găsește rezolvări și-și dorește să renunțe?
Pentru că a fi mamă este greu. Este nevoie de tine din momentul în care te trezești, până în secunda în care te culci, și chiar și acele prețioase ore de somn nu sunt în afara limitelor nevoilor copiilor. Este nevoie de toată puterea ta pentru a-i privi cum se joacă și cum rătăcesc prin lumea lor. Iar tu ești ancora lor. Este nevoie de răbdarea ta, de compasiune, bunătate, răbdare și iar răbdare.
Pentru că dragostea e grea, iar a fi mamă nu este uşor. Dar, în fiecare dintre aceste momente, cele care sunt peste puterile tale, te-ai hotărât să nu renunți la maternitate. De aceea meseria mămicilor este atât de unică, sacră, dificilă, puternică și exigentă. Mamele sunt puse în fața unor momente în care sunt împinse la limitele sănătății mintale. Mamele știu programele a cel puțin trei persoane, echilibrează mii de farfurii, fac jonglerii cu un milion de mingi, toate cât își țin cana de cafea.
Dar continui…
Chiar dacă ai parte de momente care nu sunt atât de frumoase.
Chiar dacă s-ar putea să nu te bucure fiecare secundă.
Chiar dacă simți că ești la capătul puterilor, întrebându-te cum vei trece de a doua zi.
Chiar dacă îți faci griji.
Chiar dacă te lupți ca singura victorie concretă a zilei să fie viața copilului tău.
Chiar dacă îți pierzi cumpătul.
Chiar dacă ți-e frică.
Chiar dacă în casă nu este mereu pace.
Chiar dacă nu te simți capabilă să faci asta.
Continui pentru că știi ce va urma. Ținuta neasortată a celui mic, care a învățat să se îmbrace singur sau cum încearcă piticul să facă o tumbă, se uită la tine și râde. Vocea sa pițigăiată care recită alfabetul. Lasă aceste momente să fie mai importante decât celelalte. Lasă aceste momente să-ți reamintească faptul că faci o treabă bună.
