Am devenit mamă la 23 de ani şi mi-era foarte clar ce am de făcut: trebuia să fiu sora mai mare, partenerul de joacă al copilului meu. Ce putea să fie aşa de complicat? Jumătate din existenţa mea fusesem copil, ştiam foarte bine cum stau lucrurile. Nu aveam cum să fiu depăşită e tot ce urma să mi se întâmple. Numai că…
La doi ani şi nouă luni nu prea înţelegi bine cum vine treaba cu Moşii ăştia. Sunt doi, unul vine cu cadouri multe sub brad şi unul le lasă în ghete.
I-am explicat copilului de vreo săptămână că trebuie să-şi pregătească ghetuţele pentru Moş Nicolae. Fără rezultate spectaculoase. De fapt, fără niciun fel de rezultate. Am zis că oricum mai durează până vine Moşul, aşa că nu-i bai.
Împrejurările au făcut ca săptămâna asta să fiu nevoită să-l las cu bunica, mama mea. I-am lăsat totul pregătit şi am rugat-o să-lbată la cap să-şi pregătească ghetuţele. Mama a insistat ce-a insistat, dar a abandonat ideea când Victor a azvârlit o gheată în vitrina ei cu bibelouri primite cadou la cununia civilă. Cred că s-a şi supărat un pic pe el, motiv pentru care l-a rugat pe Moş să-i aducă lui Victor şi o nuieluşă.
Seara, Moşul a trecut şi a lăsat cadourile la uşă, pe jos, pe lângă ghetele murdare. A avut grijă, în schimb, să aşeze bine și o nuieluşă. Înainte să se bage în pat, Victor a cerut apă. Mama, bunică responsabilă, a dat fuga la bucătărie să-i aducă nepotului apa. El s-a furişat imediat în spatele ei, iar mama l-a urmărit din bucătărie, de pe geam.
A ieşit din cameră şi s-a uitat fix la ghete. A analizat bine şi a dat să facă un pas spre ele. Apoi s-a uitat să vadă dacă îl vede cineva. A făcut un pas în lateral şi a rămas acolo. Era la vreun metru de cadouri. S-a așezat ciuci şi a stat aşa până când a venit mama cu apa. A intrat cu ea în dormitor, dar se vedea că nu mai are stare. S-a dus la baie că făcea pipi. N-a ajuns la baie, s-a întors într-un minut cu o pungă de bomboane palmată, pe care a ascuns-o sub pernă cu mare grijă să nu fie văzut de către bunică-sa.
A tot avut aşa nevoi la baie şi s-a tot întors cu lucrurile ascunse şi le-a ascuns şi mai bine. Le-a trecut pragul pe toate, le-a băgat sub pernă şi s-a așezat în pat, fără să zică nici pâs.
Un singur lucru a ignorat: nuieluşa. Astfel că dimineaţa, când a venit baba (bunica mea, străbunica lui), nu mai era decât nuieluşa:
– Victoraş, n-ai fost cuminte? Uite, Moşul ţi-a adus o nuieluşă!
Atât i-a trebuit. Victor a ieşit, a luat nuieluşa şi a început să-i croiască femeii pe şale. Bunică-mea nu mai ştia cum să-l oprească, mama era pe afară. L-au oprit, până la urmă, dar l-au tras la răspundere:
– De ce o baţi pe baba?
– Nu e muminte baba! (Nu e cuminte baba!)
– E cuminte baba, îi zicea maică-mea.
– Vesi lolo? Baba mamament ale, vesi? Buba lolo! Nu e muminte baba, buba tace! (Vezi acolo? Baba pansament are, vezi? Buba acolo! Nu e cuminte baba, buba face!)
Dacă ar fi ştiut bunică-mea că un biet pansament la mână îi va aduce o bătaie…
