Îmi amintesc cum, înainte să-l am pe Victor, aveam convingerea că știu foarte bine ce înseamnă să fii mamă, ba chiar mă simțeam atât de pregătită încât aș fi putut să scriu și câteva cărți de parenting în timpul sarcinii.
Auzeam pe la alte prietene, mămici deja, despre momentele grele prin care mai trece o mamă. Mi se părea ireal să ajungi, de exemplu, să țipi la copil. Cum? Nu e copilul tău cel iubit și cel dorit? Cum să țipi așa, ca un balaur? Eh, cu tot cu dragostea țipi, am văzut eu!
Exagerat mi se părea și să ajungi să te plângi de oboseală, de parcă nu e o plăcere să stai cu copilul tău! De parcă nu asta ți-ai dorit – să faci un copil și să stai cu el. Nu m-am gândit niciodată că o să ajung să simt oboseala ca un cuțit în inimă, că o să-mi pice ochii în gură și o să adorm și în timp ce fac pipi. Cine? Eu? Nuuuu, eu nu!
Eram convinsă ca a fi mamă înseamnă să te îmbraci frumos, să-ți îmbraci și copilul frumos și să ieșiți la plimbare în parc, copilul să se joace delicat la un loc de joacă și tu să socializezi cu prietenele sau cu celelalte mămici din parc.
Cine își imagina că o să plec în parc în bluza în care am dormit și că voi avea zile în care voi uita să-mi pun tampoanele pentru sân și voi veni acasă plină de lapte până-n brâu. Cine se gândea că voi trage mereu pe mine aceeași pereche de pantaloni și mă voi încălța în teniși? Cine își imagina că în primul an de viață al copilului eu n-o să apuc să termin un tub de șampon. Cine se gândea că voi ajunge să arăt ca Mircea Albulescu după ce nu mă voi fi pensat trei săptămâni la rând?
După ce a venit Victor pe lume nici n-am mai avut curaj să mă gândesc la asta. De fapt, nici n-am avut timp să mă întreb ce înseamnă să fii mamă, ca să nu mai zic să dau vreun răspuns.
După cinci ani de mămicie, cred că a fi mamă înseamnă să nu ai habar ce înseamnă asta! Cred că a fi mamă e egal cu a merge pe un teren minat – nu știi niciodată ce-ți rezervă viitorul la următorul pas, nimic nu e previzibil. Cred că a fi mamă înseamnă a conștientiza că ești om.
Cred că abia după ce realizezi că ești DOAR om și îți accepți limitele, greșelile și temerile cu care te confrunți zi de zi, începi să reușești să fii și MAMĂ. Iar dacă reușești, atunci ești superOM!
