Episodul 230: Stați liniștiți, nu sunteți în locul meu!

Mama lui Victor
jurnal

Dacă mi-a fost vreodată silă de ceva de când sunt singură cu Victor, atunci mi-a fost silă de sfaturi. La început, tot încercam să le primesc cum se cuvine și să mulțumesc omului că se obosește să-mi spună cum ar trebui să procedez într-o anumită situație. Numai că, ocupată cu atâtea mulțumiri pentru lucruri care nu mă ajutau și nici nu mi se potriveau, (doar pierdeam vremea ascultând o propunere din partea cuiva care nu mă cunoaște 100% nici pe mine și nici pe Victor) am început să realizez că e cumva nedrept și abuziv.

Aș putea număra pe degete situațiile în care am cerut un sfat și doar în cazurile în care nu vedeam nicio ieșire. Sfaturile despre care vorbesc și care mă deranjează îmi vin din toate părțile, pe toate planurile, fără să le cer și chiar și fără să stau să le ascult.

Acum am obosit. Am ajuns la capătul răbdării cu oamenii care au impresia că se pot pune în locul meu, în viața mea, doar pocnind din degete și, mai mul decât atât, ar trăi mult mai bine și mai frumos dacă ei ar fi în locul meu.

Am obosit să aud ce ar face unul sau altul în dacă mi-ar trăi viața. Am obosit să primesc sfaturi de job, de casă, de parenting, de time management, de orice. Ce mă deranjează și mai tare e că mai toți cei care sunt atât de binevoitori duc niște vieți pe care eu nu mi le-aș dori și la care nu râvnesc nici în cele mai negre zile ale mele.

Nu știu de ce, dar cei care te știu singură cu un copil, au impresia că fix de asta duci lipsă: de sfaturi. Și așa începe povestea lui ”Nu înțeleg de ce nu faci altfel/ Eu dacă aș fi în locul tău aș proceda invers!”. Și mai simpatici îmi sunt cei care mi se oferă pe ei ca exemplu, pe principiul ”Eu așa am făcut și uite ce bine e!”.

De când lucrez de acasă și nu mai am un job fix, într-un birou, pe un scaun, toți cei cu care vorbesc se oferă să mă învețe cum să trăiesc mai bine: unii mă întreabă de ce nu mă apuc să fac cine știe ce (de la tricotat, până la idei de afaceri pe care ei nu le-ar pune în practică în locul lor, dar le-ar pune dacă ar fi în locul meu), alții s-ar muta în altă zonă, în altă casă, alții și-ar face credit pe 30 de ani și și-ar cumpăra un apartament, alții ar pleca de București sau din România, alții și-ar vinde mașina și tot așa…

Am obosit de oameni care știu să-mi trăiască viața mai bine decât o fac eu. Am obosit de sfaturi de la oameni care se pun ”în locul meu” și-mi vin în ajutor spunându-mi ce să fac, deși nu le-am cerut niciodată asta. Am obosit de oameni care știu ce ar trebui să fac, fără să mă întrebe ce vreau, ce nevoie am sau ce mă face fericită.

Dacă aș fi în locul lor, eu m-aș abține. Dar cum nu sunt, nu pot decât să-i liniștesc mereu amintindu-le că NU, nu sunt în locul meu. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa