Episodul 231: Mă opresc aici

Mama lui Victor
jurnal

Până pe la vreo 25 ani, am visat să am trei copii. Nu conta sexul și nici diferența de vârstă, eu îmi doream trei. Apoi, pe măsură ce au trecut anii și viața mea cu Victor s-a complicat, am renunțat puțin la vis. Am renunțat la trei și am început să-mi doresc doi. Până acum, mi-am mai dorit un copil. Chiar dacă nu exista un eventual tată la orizont, mereu îmi spuneam că ”E timp!”. Nici nu mai știu de când mă amăgesc cu timpul pe care îl am, dar aseară am decis să mă opresc.

Îmi opresc aici visul de a mai avea încă un copil. Nu mai am timp… Nu mai am timp să am timp…Nu mai am timp pentru al doilea pentru că vreau să am timp pentru mine și pentru Victor. Am ajuns în punctul în care începe să mă ajungă oboseala anilor care au trecut și vreau liniște.

Mă uit la Victor cum joacă fotbal cu băieții în spatele blocului, cum se ceartă cu copiii de pe scară, cum spune bancuri, cum se frământă în zilele în care colega pe care o place nu prea vorbește cu el, cum mă ia în brațe când i se pare că am nevoie de asta, cum se duce la chioșcul din scară și eu îl urmăresc pe geam când îl trimit după lapte, fructe, legume sau apă.

Victor a crescut, e băiat mare de acum, e destul de independent și cu toată independența lui, tot mă solicită. N-aș face față la o și mai mare solicitare… N-aș mai putea. Oricât de mult mi-aș dori, fizic și psihic m-ar depăși. Prefer să mă opresc.

Renunț la visul acesta. Mă simt ca și când aș renunța la o parte din mine… Chiar așa e… renunț la acea parte din mine care îi era rezervată următorului copil.

Renunț la o mare parte, plină de grijă, tandrețe, putere și iubire. Renunț la o parte cât mine de mare. Este partea în care încăpea încă o mamă: a celui de-al doilea copil.

Asta a fost.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa