Vorba asta îmi amintește de bunica mea, care la tot ce a adus capitalismul în viața noastră, ea nu are decât scârbă pe față și rostește apăsat: ”Nu mai e, maică, ca pă timpu` nostru!”. Ea nu s-a adaptat zilelor noastre. Ea n-a înțeles entuziasmul tinerelor mame în fața scutecelor de unică folosință. Nu mai e ca pe vremuri, le folosești și le arunci. Pe timpul lor, foloseau cârpe. Le foloseau, le spălau, le foloseau, le spălau. ”De multe ori, dacă era tare, doar îl râcâiai cu un băț și puneai cârpa la loc. Păi dacă nu să pișasă și era uscată?”. În vremurile astea, totul se aruncă, totul se consumă imediat, totul se strică, nimic nu ține, totul se înlocuiește. Nu mai reparăm nimic, nu ne mai chinuim nici să păstrăm cum trebuie, înlocuim cu altceva.
Ce mă întristează cel mai tare este că, de ceva timp încoace, ajung să cred că treaba asta se aplică și la oameni. Am trăit tot felul de povești, pe pielea mea sau prin pielea prietenelor și prietenilor mei, astfel încât, nu știu cum să spun, dar chiar nu se mai fac oameni ca pe vremuri.
M-am săturat să aud de oameni care îți zâmbesc în față, iar în clipa în care ai întors spatele nu știu cum să te lovească mai rău. M-am săturat de oameni care una zic și alta fac. M-am săturat de oameni care nu se țin de cuvânt, care te mint în față. M-am săturat de oameni pe care nu te poți baza, de oameni care te rănesc, de oameni profitori, care n-au priceput că relațiile trebuie să funcționeze ca un barter – nu oferă numai unul, iar celălalt doar primește. M-am săturat de oameni care nu vor decât să-i exploateze sentimental pe alții, să profite de inima și naivitatea celor care încă mai cred în bunătatea care ar trebui să se găsească în fiecare om.
La fiecare dezamăgire, la fiecare prietenie ruptă, la fiecare trădare, mi-a plăcut mereu să spun: ”Eh, uite așa se aleg oamenii din jurul meu!”. Îmi plăcea să cred că e modul natural prin care karma/soarta/Dumnezeu/energiile sau ce mai vreți voi să spuneți ne arată care sunt oamenii ”de păstrat”. Ok, se aleg oamenii. Se aleg, se aleg… dar până când?
Am obosit de neoameni…
