Episodul 257: Copilul ăsta frumos și liber al cui e?

Mama lui Victor

Sunt desgustată. Sunt mâhnită. Sunt plânsă. Sunt revoltată. Sunt distrusă. Nici nu pot fi coerentă… Nici nu știu de unde să încep.

Tatăl lui Victor, acum aproape un an de zile, a decis să plece din București. A ales un oraș de provincie, nu foarte departe de București, în ideea de a rămâne, totuși, ”aproape” de copil. Putea să-l aleagă și mai departe, că de aici, deși destul de aproape, niciodată n-a venit când Victor l-a chemat.

Au fost situații în care îi era, pur și simplu, dor de el și îl suna să-l cheme la noi. Nu putea să vină, avea job, avea treabă, tot în weekenduri se vedeau. I-am zis și eu, de câteva ori, că ar fi bine să vină și în cursul săptămânii, poate că Victor s-ar bucura să-l ducă tati la școală dimineața. Ba chiar l-am rugat într-o zi să-i facă o surpriză și să vină să-l el la prânz. În fine, nu a venit niciodată, nici măcar la serbarea de Crăciun (era în mijlocul săptămânii și el avea job a doua zi).

Asta e. Am ales să nu mai am așteptări ca să nu mai sufăr. Nu mai aștept nimic de la el. Eu! Eu nu mai aștept. Copilul ăsta, în schimb, nu va înceta niciodată să aștepte! Copilul ăsta îl vrea cât mai mult lângă el. Copilul ăsta a învățat să trăiască așa, s-a învățat cu dorul. Copilul ăsta a învățat să-i ierte absența, să-i accepte deciziile și să se bucure de fiecare clipă pe care o petrece cu el. Copilul ăsta se bucură de fiecare dată când aude că e tati la telefon. Așa s-a bucurat și aseară, apoi a rămas mut, nemișcat, cu telefonul în mână.

-Tati e la protest…

Copilul ăsta a plâns pentru că tatăl lui e la protest. Copilul ăsta a plâns când tati i-a spus că nu poate veni la el, că el trebuie să stea în stradă pentru că hoții vor să ne fure țara. Copilul ăsta a înțeles iar că tati are treabă. Copilul ăsta a înțeles iar că tati nu poate fi alături de el. Copilul ăsta a înțeles tatăl lui vine la București pentru că i se fură țara. Copilul ăsta a înțeles că țara e mai presus de el. Copilul ăsta a înțeles că tati vine în București dacă e vorba de țară.

Așa că sunt supărată, sunt furioasă, sunt scârbită… Mi-e silă de hoții care vor să ne fure țara, de țara care ne fură tații, de tații care vor să salveze țara pentru viitorul copiilor, dar sunt absenți din prezentul lor.

Ținându-mi copilul în brațe, în fața televizorului, uitându-ne la protest și stergându-i lacrimile care nu se opreau pentru că tati nu venea la el, am realizat ca țara mea e, în primul rând, copilul ăsta!

Încă mai plâng… plâng pentru țară…

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa