Episodul 26: Titoc a trecut (aproape) cu bine peste Paște

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Dacă vreți varianta pe scurt a minivacanței noastre de Paște, pot să vă zic că a fost o comedie. Victor nu m-a mai făcut niciodată să râd așa de mult.

În primul rând, totul a început de la ouă. A petrecut sărbătorile la țară și Victor a stat cu nasul în toate pregătirile. În Vinerea Mare a vopsit ouăle cu bunică-sa.

Bunică-sa, ca să-i facă pe plac, i-a făcut toate culorile. Ba chiar a făcut vreo 30 și cu “desen”, cu frunză. Ei bine, când s-a apucat să pună fiecare ou în ciorapi lycra, copilul a început să strige în toată curtea:

– Mamiiiii, vino vezi bunica ale ouă în toșetă!

Ca să nu mai zic că se minuna non-stop:

– Uau, ce ouă ai, bunica! Uau, ce minunate ouă faci tu!

Soarta a făcut ca ei să fie întrerupți de o vecină care venise să ceară nu știu ce și se apucase de vorbă. Victor a intervenit scurt:

– Ai zis că peci, ai tieabă! Vlei peci? Noi avem tiabă cu ouă!

A plecat, săraca.

A doua scenă a filmului de comedie s-a petrecut la biserică. După ce el a alergat prin cimitir și s-a urcat pe toate crucile, a venit timpul să intrăm și în biserică. Bunică-mea, adică străbunica lui, a început, bineînțeles, să-i arate ce icoane trebuie să pupe, îl inchina ea și îi dădea ordine:

– Pupă aici!

Victor:

– Nu vleau!

Bunică-mea:

– Pupă icoana, Victoraș, ca să te ajute Doamne, Doamne să te faci mare!

Victor:

– Tunt male eu!

Bunică-mea:

– Hai, pupă iconița, pupă-l pe Isus Cristos!

Victor (țipând în gura mare):

– Nu vleau pup, nu pace mie Chicos!

Lumea era deja roată în jurul nostru, unele femei mă certau pe mine: “De ce n-ai învățat copilu’ să se închine? D-aia face așa! Tre să vă spovediți!”, altele îl agasau pe Victor: “Nu e frumos să nu pupi, se supără Isus pe tine! Păi ce băiat ești tu? E rușine să faci așa!”

Mă simțeam încolțită, dar gașca s-a spart repede când le-a dat una un cot și a strigat că vine popa. Într-adevăr, venea. S-au aliniat toate la locurile lor ca și când ar fi stat așa, ca niște stane de piatră, rămase de la Crăciun. Era o liniște de mormânt. Când a apărut preotul, în veșmântul de slujbă, din toată liniștea aia s-a auzit Victor:

-Uau, ce rochie are popa!

Am încercat să stăm un pic la Denia Prohodului, dar Victor era în continuare agasat de babe care îl trăgeau de mânecă și îi spuneau să fie cuminte și să vină și mâine la biserică să-i dea popa vin cu lingurița:

– Cupiii nu beau vin! le-a zis el.

La un moment dat, s-a enervat pentru că aproape că primise un colac. Zic “aproape” pentru că femeia îl lăsase să pună mâna și să-l apuce, dar nu i l-ar fi dat decât dacă Victor ar fi zis “bogdaproste”. El, săracul, zicea “momomețc”, dar cine să-l înțeleagă?

După ce a reușit să-l primească s-a minunat iar:

– Uau, ce cadou pâine! Nu am mai vuvut așa ceva niciudată!

În episodul de data viitoare, aflăm ce legătură există între o oliță plină și un copil independent. Auăleu!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație