Episodul 264: Comunisto!

Supermarket, prânz, abia luasem copilul de la școală și am intrat un pic să mai luăm câteva chestii pentru masa de prânz. În magazin, Victor se întâlnește cu un coleg de clasă. Ei se apucă de vorbă, eu cu mama lui de cumpărat. Ne apropiam de case, când copiii au luat-o înainte cu zece pași și s-au pus lângă bandă.

-Haideți, mamelor! au strigat copiii și s-au așezat lângă bandă.

Aveau două persoane în față și nu era nimeni în spatele lor. Noi am mai luat câte ceva și ne-am îndreptat spre ei. Tocmai atunci, în fața noastră, dă să se apropie de doamnă ”mai în etate”.

Copiii ne chemau lângă ei să punem produsele pe bandă, iar doamna tocmai se grăbea să prindă loc în fața noastră.

Copiii, încântați de faptul că au făcut și ei ceva la cumpărături, îi spun frumos doamnei că ei sunt în fața dumneaei, că mamele lor sunt în spate, dar nu au loc să treacă de ea. Ne analizează coșurile, vede că aveam produse puține și ne dă voie să trecem în față, lângă copii. Îi zâmbim, îi mulțumim, și copiii încep să pună pe bandă produsele. Copiii, gată să le explodeze inima din piept, nu-și mai încăpeau în piele de bucurie că făcuseră și ei ceva. În toată agitația asta, în care mâinile mici ridicau produsele din coș și le așezau pe bandă, o observ cu coada ochiului pe doamnă – își făcea cruce. Eh, suntem lângă Biserică, mi-am zis eu (e una la o stație de tramvai distanță). Dar chiar așa, să bată până aici? E cam departe, îmi zic eu și mai fac un pas spre casă. Ne vine rândul. Casiera scana produsele și maimuțeii ăia mici le puneau în sacoșă. Așa simpatici erau… ca două suricate pe un mal de pământ! Așa îmi venea să mă înfig într-un obrăjor la Victor! Ah! Ce l-aș mai fi smotocit un pic!

-Comunistooo! Comunisteloooor! Huooooo! Ați pus copiii la coadă!

Da! Doamna, după ce-și făcuse crucea (ca să fie iertată, probabil) începuse să urle la noi. Mi-a fost dat să-mi aud multe-n viață, dar să mi se spună că sunt comunistă… asta chiar e ceva nou!

Om fi greșit și noi, dar de aici până la a striga în gura mare că suntem comuniste și că ne punem copiii să stea la coadă, mi se pare totuși cale lungă.

-O să îngropați țara asta! De comuniști de-ăștia ca voi mi-e silă!

În acest moment, domnul de la pază a simțit nevoia să intervină. Omul s-a dus la ea și i-a zis să se liniștească. I-a dat de înțeles că, într-un fel, ea a vrut să se bage în fața noastră și i-a cerut să-și aștepte liniștită rândul:

-Ajunge la toată lumea, doamnă! Nu mai e ca pe vremea aia!

-Cum nu? Astea pun copiii să stea la coadă, pe astea nu le vezi? Își bagă plozii-n față!

Iar în momentul ăsta am intervenit și eu:

-Plozii ăștia nu sunt ai noștri, doamnă! I-am închiriat ca să-i punem la cozi!

-Ăsta ți-a zis ”mamă”, a adăugat ea uitându-se la Victor.

-Am plătit mai mult pentru ăsta.

Și am și ieșit…

Câteodată, pur și simplu, nu mă pot abține

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()