Episodul 27: Cum miroase independența?

jurnal-vacanta-totul-despre-mame

Când Victor era bebeluș, tot făceam exerciții de imaginație să-mi dau seama cum va fi când va mai crește. Abia așteptam să înceapă să mănânce, apoi să mănânce singur, să alerge prin casă, să învețe să meargă pe bicicletă etc. Dar, până la urmă, toate lucrurile astea s-au petrecut atât de repede că nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul.

Acum, la aproape 3 ani și jumătate, mă bucur când îl văd cât de independent e, cum vrea el să mănânce singur cu furculița și cuțitul, cum vrea el singur să facă duș și mă dă afară din baie. Mă strigă când e gata. Pe mine mă amuză teribil drumul până în cadă. Se cam chinuie să-și dea tricoul/puloverul jos, la restul n-are probleme și partea care îmi place mie începe abia după ce se dezbracă complet. Prima dată își așterne hainele pe gresie, în fața lui – e rece și el e “tisibil la pucioale”. Își pune un lighenuș cu fundul în sus lângă vasul de toaletă. Se întinde și trage capacul toaletei în jos, după care se urcă pe fundul ligheanului, pe capacul veceului și se pregătește să intre în cadă. Stă puțin în picioare pe capac, ca o suricată, apoi se întoarce cu fundul spre cadă și se lasă în jos. Bagă numai un picior la început, testează apă.

Aaa, și am uitat să vă spun că toată operațiunea asta se desfășoară cu ochelarii de înot pe ochi să nu cumva să-i intre apă.

În fine, nu asta voiam să vă povestesc. Zilele trecute mi-a zis că se duce la baie să facă caca.

– N-am vovoie di alalol! Duc singul!

– Du-te singur!

Bineînțeles că nici nu l-am lăsat să se așeze bine pe oliță, că m-am și dus peste el.

– Vleau lași! Ieși! Cuchide ușa! Zic eu când gata.

Am zis să-l las, că na… Voi n-ați fi făcut la fel? Ba chiar mă bucuram că, în sfârșit, copilul meu e independent. M-am trezit cu el că iese din baie, cu pantalonii ridicați, aparent în regulă.

– Gata, mami! A gulit eu ulița!

Când s-a apropiat de mine m-a trăsnit un miros despre care aveam să-mi dau seama că e izul independenței mult așteptate a copilului meu. Într-adevăr, golise olița, dar nu prea nimerise bine toaleta. Pereții, covorașul, cada, gresia, capacul toaletei erau toate pline de independență. La fel și Victor – avea independență și pe haine, și pe tălpi, și pe mâini.

Ai grijă ce-ți dorești, mi-am zis.

În episodul următor veți vedea dacă m-am ținut de promisiune sau nu.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație