Episodul 452: Adevăratul triaj se face acasă

Mama lui Victor
jurnal

Suntem la un pas de epidemia de gripă. În scoala în care învață copilul meu sunt 10 cazuri confirmate. Nu știu câte sunt în alte scoli, știu doar că multă lume s-a plâns de cum se face triajul copiilor.

Unii se plângeau că s-a facut chiar la intrarea în scoală, iar afară s-au format cozi și copiii au stat în frig să le vină rândul. Alții au acuzat că triajul e ineficient pentru că e făcut în clase, după ce copiii intră la ore. Copilul meu a zis că a fost controlat la limbă după prima oră. Și limba lui e bine. Și toate limbile din clasă au ieșit bine la controlul de ieri.

Dar noi suntem indignați

În continuare, citesc mărturii ale părinților nemulțumiți. Mai e și tabăra celor care se plâng că nu există cadre medicale în fiecare școală sau grădiniță. De acord, e nevoie de un cadru medical în orice instituție. Dar ce facem acum? Ce ne facem acum, cu gripa după colț, gata să ne atace copiii?

Am citit și mărturia unei mame nemulțumite că a fost sunată și chemată să-și ia copilul de la grădiniță pentru că nu se simte bine. Nemulțumirea ei venea din faptul că l-a găsit stând singur, pe scăunel, într-o stare destul de proastă, izolat de restul copiilor. Educatoarea și ceilalți copii erau în aceeași încăpere, dar păstrau distanța. Ar fi vrut să existe un cadru medical lângă el. Ar fi vrut să-l fi găsit pe un pat, nu pe scăunel și multe alte lucruri care, evident, ar fi putut să fie altfel dacă ar fi existat un cadru medical și puțină deschidere.

Nimic din toate acestea nu s-a putut realiza

Educatoarea a făcut tot ce a putut în condițiile date: să izoleze copilul bolnav de restul. E ceva rău în asta? E greșit?  Mai țineți minte ”Puiul”, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești? Cam așa s-a întâmplat și la grădinița respectivă: decât să se îmbolnăvească toți copiii, mai bine numai unul. În plus, puiul lăsat la marginea lăstarului aștepta să vină mama lui să-l ia acasă.

Dar nici așa nu ne place!

Și ce facem? Ne plângem acum, când suntem cu pistolul la tâmplă. Nu cred că mai avem timp pentru asta. Am știut de la bun început că nu există cadre medicale în fiecare instituție, nu e ca și cum am fi descoperit ieri. Dar pentru că nu exista nicio amenințare, am zis că merge și așa și am tăcut. Ne plângem că nu se face un triaj eficient? Dacă fiecare părinte ar fi cu ochii deschiși și s-ar gândi la toate aspectele, inclusiv la binele celorlalți, (poate) nici nu s-ar mai pune problema triajului.

Adevăratul triaj se face acasă!

Dacă observi semne de îmbolnăvire la copilul tău, e foarte simplu, nu îl duci nicăieri! Îl ții acasă! Dar noi avem nevoie de triaj pentru că există și părinți care își duc copiii bolnavi la școală, pe același principiu de ”lasă că merge și așa”. Și așa începem să ne plângem. E adevărat, probleme sunt multe, dar nu urletele prin care cerem schimbare sunt eficiente acum.  Acum trebuie doar să facem damage control. Și asta ar trebui să înceapă de la noi!

Altfel, da, e comod să ne plângem că nu ne putem ”interna” copilul la grădiniță sau la școală, că nu există cadre medicale, iar când există, că nu fac un triaj eficient.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa