Episodul 53: Mama bună se cunoaște după prăjituri

Mă gândeam de ceva timp să scriu despre asta, dar trebuie să recunosc: mi-a fost jenă.

Întâmplarea e mai veche, de la serbarea de Crăciun, când trebuia să ducem la grădiniță prăjituri pentru petrecerea copiilor.

Am lăsat pe ultima clipă totul, bineînțeles. Ideea era să ducem ceva făcut de noi ca să nu cumpărăm cine știe ce vechituri cu chimicale. În fine, am stat până în ultima zi, cu gândul că o să fac niște cornulețe seara, împreună cu Victor care e mort să manipuleze coca.

Dar ce să vezi? În seara aia eram în punctul maxim al unei răceli care nu mă lăsa nici să stau în picioare, nici să respir, drept pentru care am zăcut, efectiv.

Cum n-am putut nici să dorm prea bine, am început să mă zbat cu toate gândurile prin cap. Nu aveam prăjituri! Cum avea să se ducă Victor, a doua zi, fără prăjituri?

M-am ridicat din pat și m-am dus la bucătărie. N-aveam ce să fac… Mai era o ora până se trezea copilul, așa că…

Și atunci mi-a venit ideea: dacă aș face niște clătite? Clătite? Lui Victor îi plac clătitele, dar cum să mă duc cu clătite când celelalte mame vin cu tot felul de specialități? Asta e, lui Victor îi plac și mai bine clătite decât nimic.

Am făcut repede o oală mare cu aluat și m-am apucat să cânt la trei tigăi, mai ceva ca Bahmuțeanca. Am terminat în 40 de minute, le-am pus gem, le-am așezat pe un platou și gata.

Când s-a trezit Victor, i-am spus că am făcut multe clătite pentru el. A sărit imediat din pat, a mâncat una pe nerăsuflate și m-a pus să pregătesc platoul pentru plecare.

Când am ajuns la grădiniță și am văzut cam ce prăjituri erau pe masă, m-am cam rușinat. M-a scos din belea Victor, care a luat platoul în brațe, a strigat: “Am adus clătiteeee!” A fugit la copii, au pus platoul pe podea, au desfăcut folia și am mâncat așa… la botul calului.

Sigur, clătitele m-au făcut imediat eroul copiilor, dar mamele lor nu s-au uitat așa admirativ la mine. Până și mama mi-a făcut morală că m-am dus cu clătite. Ce? Alea sunt prăjituri? Nu puteai și tu să face ceva ca lumea?

Nu poți niciodată să multumești pe toată lumea!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație