Ce facem cu cadourile nedorite?

ce-facem-cu-cadourile-nedorite-totul-despre-mame

Cadourile nedorite sosesc în viața oricui, fie că este vorba despre prea multe dulciuri, haine cu trei măsuri mai mici sau jucării nefolositoare. Cum reușim să ne descotorosim de ele fără a-i întrista pe cei mici?

De Crăciun sau de ziua lor copiii primesc cadouri de la foarte multe persoane din familie, de la prieteni sau de la grădiniță. Nu cred că sunt singura mamă a cărei copii primesc și multe cadouri nefolositoare sau nesănătoase, nu-i așa?

De Crăciun, de exemplu, Moșul vine în atâtea locuri, încât copilul este absolut dezorientat și nu mai înțelege nimic. Vine fizic la grădinița fiecărui copil, vine la serviciul părinților și mai vine și în noaptea de Ajun. Apoi, când facem turul rudelor și prietenilor, aflăm că a trecut pe la fiecare și a lăsat câte un cadou. Când vine vorba să deschidem cadoul, adică imediat ce copilul l-a primit, căci nu are răbdare până acasă și niciodată nu se satură de primit ceva, observăm fie că este o jucărie pe care o mai are deja sau care nu este de vârsta lui, fie mult prea multe dulciuri, fie ceva de îmbrăcat care nu i se potrivește.

Citește și: Idei de cadouri de Crăciun pentru copii, pe vârste

Ce facem cu hainele cu care, de fapt, nu avem ce face?

Cred că fiecare bunic sau mătușă, unchi sau nepot le-a dăruit copiilor mei câte ceva de îmbrăcat. Sunt pretențioasă, recunosc, atunci când vine vorba de hainele copiilor mei. Nu trebuie să fie neapărat la modă, măcar să fie făcute din materiale de calitate. Ei bine, nu toate rudele sunt ca mine, așa că m-am trezit cu pulovere de plastic, cu helănci, pijamale flaușate („să nu-i fie frig băiatului noapte, mamă!”), cămăși sau pantaloni de stofă.

Am mai primit și haine ale căror mărime nu era potrivită copilului, căci probabil știți și voi că unele bunici sau mătuși apreciază din ochi mărimile, nu știu să se uite la vârsta recomandată scrisă pe etichetă.

Ei bine, hainele care nu mi-au plăcut le-am dat unor copii ai căror părinți nu au mari posibilități financiare, iar cele care nu i s-au potrivit au fost puse într-un dulap, urmând să le dăruiesc și eu la rândul meu.

Cadourile traduse în munți de ciocolată. Ce facem cu ele?

La grădiniță, la mami la serviciu sau în cadrul unei promoții din oraș, copiii primesc de Crăciun, de obicei multe, multe dulciuri, în special ciocolată: bomboane de ciocolată, moși de ciocolată, ciocolățele de toate mărimile și culorile, jeleuri frumos colorate și eventual o portocală rătăcită. De fiecare dată mi se ridică părul pe ceafă gândindu-mă la tot felul de soluții prin care aș putea să le sustrag din fața și din mâna celor mici. Nu sunt absurdă și le dau mereu să guste din bunătățuri, însă țin foarte mult la ideea mea de a consuma dulciuri în cantități cât mai mici și cu o frecvență controlată. Iar dacă tot este vorba de a înghiți zahăr, măcar să o facă mâncând prăjiturile făcute de mine în casă.

Pe de altă parte, tot eu i-am învățat că fiecare copil face ce vrea cu cadoul lui, regulă care mi se părea foarte corectă în cazul jucăriilor. Ultima dată când i-am zis băiatului meu cel mare că ar fi bine să nu mănânce toate dulciurile primite mi-a răspuns: „Este cadoul meu, fac ce vreau cu el”.

Așa am ajuns să pun toate dulciurile în dulap și la a le dau eu cu porția în fiecare zi câte ceva, explicându-le că nu sunt deloc sănătoase dacă sunt mâncate în cantități mari, că li se vor îmbolnăvii dințișorii și i-am asigurat că tot ei le vor mânca, dar nu toate deodată. Anii trecuți, când erau mai mici, le ascundeam și după ce se culcau ei mâncam noi, părinții, niște cantități impresionante, numai ca să nu le aruncăm. O mare prostie, recunosc acum.

Voi ce soluție aveți pentru această problemă? Eu sunt încă în căutare de idei…

Dar cu jucăriile?

Același lucru am făcut și cu jucăriile care nu erau de vârsta lui sau cu cele pe care le mai avea deja.

Recunosc că în cazul jucăriilor de fiecare dată a trebuit să duc muncă de lămurire și să-i explic copilului de ce dau jucăria primită de el altui copil. Din fericire, am făcut asta în momentul în care era fascinat de prea multe jucării primite în același timp și niciodată nu s-a supărat prea tare.

O singură dată băiatului meu cel mare i-a plăcut la nebunie o pereche de cizme de cauciuc, cele mai urâte pe care le-am văzut în viața mea și nu a vrut să se dezlipească de ele cu nici un chip. Îi erau mari și umbla ca motanul încălțat cu ele, le purta și pe ploaie și pe soare și vara și toamna și primăvara. În acest caz nu a funcționat niciun argument „matur”, așa că m-am dat bătută gândindu-mă că nu pot obține mereu tot ce vreau. 🙂

Voi ce faceți cu cadourile nefolositoare?

Citește și:
Confesiunea unei mame care are 100 de persoane pe lista de cadouri de Crăciun
Bugetul lunii decembrie în familiile cu copii
Cele mai bune cadouri de Crăciun sunt gratis
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()