Daţi-le copiilor libertatea să se julească în cot!

libertatea-de-a-te-juli-in-cot-totul-despre-mame

Lăsați copiii să se lovească, să se julească, să cadă și să se ridice!

Îmi amintesc că, până pe la vreo 6-7 ani, în fiecare vară, eu aveam genunchii plini de bube. Nu unul, ci amândoi, nu câte o bubă, ci mai multe, în diferite stadii de evoluție. Coatele erau la fel și, de multe ori, mai aveam și pe antebrațe sau pe gambe alte julituri. Și nu eram singura, așa erau toți copiii de pe strada mea. Nu ne certa nimeni când cădeam. Plângeam doar dacă mă durea de adevăratelea. În rest, era de bonton să te ridici imediat după ce ai căzut, să zici că nu te doare și să vină și alții să-ți admire buba. Mai zicea câte un părinte: “Uite, Cutărică, n-a fost cuminte și a făcut buba!”, dar crezul general era “Cine sare pari mulți, mai dă și câte unul în fund.”

Citește ”Pedepsiți prin recompense”, de Alfie Kohn, și află cum ar trebui să ne comportăm cu cei mici și cât de nocive sunt pedepsele și recompensele. Cartea este disponibilă AICI.

N-a stat nimeni să-mi oblojească rănile. Lasă, nu te bandaja, trece mai repede dacă lași la aer! Ideea era să ți se oprească sângerarea și ești bine: Nu ies mațele pe acolo! și oricum Trece până te-oi mărita!

“Vezi că o să cazi!”

În weekendul care a trecut, am ieșit cu copilul în parc. Ne-am oprit la primul loc de joacă din calea noastră. El a plecat să se cațere pe tobogane și eu am rămas deoparte, pe bancă. Din toată fauna locului de joacă mi-a atras atenția un cor de adulți. Erau vreo șapte persoane care strigau, în același timp, diverse lucruri către un copil: ”Vezi că o să cazi!”, ”Ai grijă la dale!”, ”Ține-te bine!”, ”Ridică piciorul acum!”. Întâmplarea era cu atât mai spectaculoasă cu cât se mărea numărul de adulți din jurul ei. Copilul, o fetița blondă cu păr lung și ochi mari, încerca să meargă pe role. Spun că încerca pentru că, deși părea că știe destul de bine s-o facă, gașca de adulți din jurul ei n-o lăsa nici măcar să respire.

Alături de ea era bunica, din câte am reușit să înțeleg, și două mătuși. Părinții și încă un cuplu ofereau indicații prețioase de la distanță. După ce au parcurs 20 de metri târând, la propriu, fetița de mâini, în ciuda a tot ceea ce le spunea ea, au concluzionat în cor că rolele sunt periculoase și trebuie să renunțe la ele. Au descălțat-o și i-au spus să se dea pe tobogan. După ce s-a dat o singură dată, au ajuns la concluzia că își poate rupe pantalonii și, oricum, poate să cadă de acolo de sus, iar până jos se poate face praf.

Am ascultat cu interes grupul numeros de adulți din jurul copilului cum au ajuns ei la concluzia că jucăriile din parc nu sunt prea bune pentru ea. Între timp, copilul meu venise să bea apă și m-a deconectat de la reality-show-ul pe care îl urmăream cu interes. După ce a plecat el înapoi, am fost uimită să constat că grupul ”vesel” nu se mai auzea deloc. M-am uitat și, surpriză!, stăteau cuminți de vorbă. Dar fetița? Unde e fetița? M-am uitat bine, bine peste tot.

Fetița se așezase pe o bancă și se juca pe telefon!

Și ne mai întrebăm de ce tehnologia câștigă tot mai mult teren în fața jocurilor adevărate. Nu e vina tehnologiei, la fel cum nu e nici vina copiilor… Poate de vină suntem noi, părinții, pentru că nu le lăsăm copiilor niciun strop de libertate să se julească în cot. Și atunci, în ”realitatea” pe care o ai la buricul degetului, în smart phone-ul în care totul e frumos colorat –  și în care ai  libertatea să sari, să alergi, să cazi, să te rănești, să mori, să iei viața de la capăt de 1, 2, 3, 4, 5 sau 10 ori, depinde câte vieți ai – e un loc în care să-ți placă să ”trăiești”.

Pe 16 și 17 martie 2019, cel mai revoluționar speaker pe teme de parenting și educație, Alfie Kohn, se va afla pentru a patra oară în România pentru a susține o nouă serie de conferințe, în București și Cluj. Conferința ”De la pedepse si recompense la cooperare și colaborare” este organizată de TOTUL DESPRE MAME cu sprijinul Transylvania College și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație