Povestea bunicii Doina: și-a salvat nepotul de leucemie și acum gătește pentru copiii bolnavi

gătește pentru copiii bolnavi
Bunica Doina a avut o viață plină de încercări

Doina Borcilă face parte din categoria femeilor încercate de viață, care însă au atât de mult suflet în ele, încât toată durerea pot să o transforme în altruism și putere pentru a-i ajuta pe alții. Are 64 de ani și i se spune Magica Bunică.

Dincolo de zâmbetul ei cald ascunde dureri pe care nicio mamă nu ar trebui să le trăiască vreodată. În 2008 una dintre fiice i-a fost răpită din lumea aceasta de cancer. Tânăra era studentă, avea lumea în față, dar drumul i-a fost oprit brusc de maladia care face atât de multe victime fără să țină cont de vârstă și de visuri.

Ca și cum nu era suficient, în 2016, băiețelul de doar 10 ani al celeilalte fiice a fost diagnosticat cu leucemie. Timp de 14 luni s-a împărțit între Institutul Oncologic București și casă. Cel mic suporta foarte greu tratamentul, astfel că trebuia să rămână internat și cele câteva zile de pauză de chimio, pentru a fi pus pe picioare, ca să suporte următoarele cure, povestesc cei de la MagicHome. Băiatul nu mânca mai nimic și poftă de ceva îi era mult prea rar. Spitalul nu putea să îl ajute, iar el era tot mai slăbit.

A făcut naveta de la Iași la București doar ca să îi aducă mâncare nepotului

Bunica Magică, Doina Borcilă, făcea o dată la două săptămâni naveta între Iași și București pentru a-i aduce celui mic mâncare gătită de ea. Nu era suficient pentru un trup și-așa plăpând.

„Doamnele doctor au sfătuit-o pe mamă să aducă bunica să stea în București, ca să-i gătească celui mic ce poftește, când poftește. Au fost îndrumați către apartamentul MagicHOME, închiriat de Asociație, în apropierea spitalului (la vremea aceea, Casa Magic nu exista încă, nici nu avusese loc campania).”, scriu pe pagina de Facebook cei de la MagicHome povestea bunicii.

Bunica Doina a stat șapte luni în București, la MagicHOME, unde Florența Ilie, cunoscută drept Doamna Polonic, a sprijinit-o cu tot ce a putut. Au gătit împreună, au plâns împreună, s-au bucurat împreună.

A plâns de tristețe, a plâns de bucurie

„Mergeam pe stradă și plângeam – de ale mele dureri, cu copilul, dar și de fericire: Doamne, îmi spuneam, sunt oameni pe acest pământ care fac atâta bine, în lumea asta din ce în ce mai egoistă și mai distantă, mai sunt așa minuni de oameni!

Mergeam așa, cu soarele pe față, și vorbeam cu Dumnezeu. Cum aș fi putut eu să stau atâtea luni în București, cu chirie, de unde atâția bani? Iar aici aveam condiții excepționale, nu îmi lipsea nimic, aveam și sprijin pe doamna Florența. MagicHOME a fost pentru noi chiar ca o mână picată din Cer, care ne ocrotea, ne luase din poveri, să putem să mergem mai departe.

Sunt absolut convinsă că asta a contribuit enorm la salvarea copilului. Băiețelul nostru murea și învia de câteva ori pe zi, îl ascultam cu urechea să vedem dacă mai respiră. Poftea ceva și, până îi aduceam, iar nu mai avea poftă, îi era rău sau poftea altceva, dădeam fuga peste drum și pregăteam iar și veneam înapoi și așa apuca să mănânce un pic”., spune Doina Borcilă.

Nepoțelul Doinei s-a făcut bine și acum este clasa a IX-a la liceu.

A fost chemată să gătească și pentru alți copii bolnavi

Doina Borcilă însă continuă să fie de ajutor pentru MagicHome. După 6 luni de la plecarea acasă, doamna Polonic a sunat-o și să îi spună că se va deschide un Home și la Iași și s-o întrebe dacă nu ar vrea să se ocupe de el sau dacă știe pe cineva care ar putea face asta. A acceptat spunând „Cu toată dragostea și dăruirea, știu ce e de făcut și unde nu știu, mă învățați voi”.

„Mă afectează fiecare copil pe care îl pierdem, pleacă cu bucată din mine, îl plâng împreună cu familia lui și-a mea. Dar nu putem să cădem, e ca la domino, cade unul, cad toți. Am pierdut un copil, știu exact prin ce trec acești oameni, cuvintele sunt de prisos pentru părinții care pierd un copil, nu mai e nimic de făcut, nu poți decât să le fii acolo, în tăcere, să te știe acolo, dacă au nevoie de umărul tău, să plângă.

Credința o ajută să își păstreze moralul pozitiv

Psihologul meu este Dumnezeu. Să ne înțelegem, cred cu tărie în importanța psihologului, al psihoterapiei, dar eu aparțin unei alte generații, care nu avea alți psihologi decât pe Dumnezeu. Și terapia cu El merge foarte bine, n-am de ce să-L schimb.

Voi fi alături de Magic oricât vor avea nevoie de mine și cât m-or ține puterile. Avea mama mea o vorbă: și-un degețel dacă mi se mai mișcă, ajut.

Am fost și la MagiCAMP, în tabără. Vă spun sincer că nu credeam treaba cu curcubeul, gândeam că e o poveste frumoasă pe care o spun ei. Până n-am văzut cu ochii mei, nu am crezut – când se schimbă seriile, apare curcubeul. Așa o emoție nu am simțit în viața mea, am plâns de fericire.

Nu știu cum să vă spun să mă credeți, să nu pară și asta doar o poveste frumoasă: ce fac oamenii ăștia la Magic chiar este magic. Ei redau zâmbetul pe fața copiilor, șterg lacrimile de pe fața părinților. O să le fiu alături cu tot sufletul și toate puterile mele”, spune Bunica Magică.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()