Electricitatea pe înțelesul copiilor

TOTUL DESPRE MAME
Electricitatea pe intelesul copiilor Enel Totul despre mame

Electricitatea pe intelesul copiilor Enel Totul despre mameElectricitatea pe înțelesul micilor curioși: de unde vine, cum ajunge la noi în casă și cât costă

Acum aproximativ o sută de ani, curentul electric era un vis. Acum dispariția lui din viața noastră ar însemna un coșmar. Iată cum le putem explica acest lucru copiilor noștri și cum le putem vorbi despre electricitate pe înțelesul lor:

 

Gânditonauții și curentul electric

La noi în casă trăiește un mic gânditonaut. Are 6 ani și este fiul meu. Are o atracție fascinantă pentru fenomene și este de-o curiozitate expansivă, care a cam început să ne dezarmeze. În sensul că uneori rămânem fără răbdare și fără răspunsuri. Poți efectiv să simți mirosul de neuroni încinși când ne supune tirului de de ce-uri, dar și cum-uri: „De ce plouă de sus în jos? De ce nu cad norii pe noi? De ce nu avem tot timpul curcubeu pe cer? De ce se umflă luna? Cum îmi scot soarele din ochi? De ce e udă apa? De ce nu pot să zbor? Cum zboară avioanele? De ce oamenii cresc mai încet decât animalele? Cine este invidia? Tu ai cunoscut-o? Unde este zarea? Unde cad stelele? Cum se naște tunetul? Cum apare fulgerul? Unde dispare? De ce nu avem imponderabilitate pe pământ? Ce este o gaură neagră? De ce nu vedem prin întuneric? Ce este întunericul?”

Sunt absolut convinsă că nu e un caz izolat și că aveți astfel de brain traineri personali acasă. Zilele trecute, de exemplu, m-a văzut că mi-am pus lanterna „de speolog”, am luat un carnețel și un pix – așadar echipamentul nu avea cum să-l lase rece – și a început să zumzăie pe lângă mine. Am mai luat și-un taburet de la bucătărie și, pe un fundal sonor acaparant, am plecat pregătită să bifez o activitate lunară importantă: citirea indexului contorului de curent electric. Nu știu cum se face, dar îi scăpase până atunci această operațiune și de aceea era de neoprit:

– De ce ți-ai pus lanterna?

– Ca să văd cifrele afișate de contor…

– Și ce vrei să faci cu ele? Ce tare! Pot să-mi pun eu lanterna? Pot să scriu eu? Știu să scriu cifrele!

– Bine, pui! Hai, notează tu. Cu atenție însă, pentru că dacă scrii altceva vom plăti greșit factura de electricitate.

– Hmmm, ce e aia electricitate?

– Dar tu ce crezi că e? – i-am pasat neșovăielnic întrebarea, înainte s-o repete pe-a lui. Recurg adesea la acest truc, și pentru că-i pune mintea la contribuție, și pentru că văd cum îi stimulează încrederea în sine și-l încurajează să-și exprime propriile păreri, dar și pentru că îmi oferă un răgaz să-mi adun gândurile.

– Păi… este curent electric, zise el pe loc.

– Dar curentul electric ce e? Chiar eram curioasă să aflu ce știe.

– Un fulger.

-Să înţeleg că în prize avem fulgere?

– Da, unele mai mici.

– Dar de unde crezi că vine curentul electric în prize?

– De la un fel de fabrică.

– Și cine îl produce acolo?

– Nişte oameni cu semne de fulger pe spate şi nişte roboţei, care după ce-l fac, îl trimit în toate prizele din oraş.

Pornind de la această discuție ad-hoc, am ajuns să inventariem aparatele din casă, care funcționează cu curent electric, adică „se hrănesc” de la priză. Televizorul, DVD-ul, combina muzicală, aparatul de aer condiționat, telefonul, tableta, laptopul, imprimanta, frigiderul, mașina de făcut pâine, toasterul, sandwich makerul, robotul de bucătărie, râșnița de cafea, hota, centrala termică, mașina de spălat rufe, uscătorul de păr, aspiratorul, fierul de călcat, lampa de birou, lampa de veghe. Cu alte cuvinte, toate aparatele din casă. Ce să spun, punerea lor pe listă a avut un impact neașteptat asupra conștientizării rolului covârșitor pe care-l are energia electrică în viața noastră. A înțeles că, dacă n-am avea curent electric, nu numai că n-am putea aprinde becurile, ci n-am avea nici căldură și nici apă caldă (pentru că n-ar merge centrala termică), nu s-ar mai putea uita la desenele preferate, n-ar putea asculta muzica și CD-urile cu îndrăgitele aventuri ale lui Habarnam, nu s-ar mai putea juca Angry Birds pe tabletă și a fost de-a dreptul copleșit.

Cum ajunge la noi curentul electric?

Pentru un copil, el este mereu acolo, aproape, gata să-și facă treaba de câte ori apeși întrerupătorul sau conectezi un cablu la priză. Tocmai de aceea, am speculat momentul și i-am explicat că pentru asta, curentul electric are de parcurs o distanță foarte-foarte lungă, de sute sau chiar mii de kilometri. Și că pentru a face acest lucru are nevoie de „drumuri” speciale, adică de cabluri de înaltă tensiune, dar și de o gramadă de echipamente, cum ar fi transformatoarele. I-am povestit, pe scurt, că există mai multe modalități de producție a energiei electrice și m-am referit la hidrocentrale, centralele nucleare, dar și la cele geotermale. Apoi, i-am spus că în ultimii ani, oamenii au încercat să găsească alte căi, mai prietenoase cu natura, pentru a produce energia electrică și astfel au reușit să construiască centrale care folosesc energia solară, a vântului și chiar „caca” de animale. Ce-a mai râs!

Curentul electric vine pe "drumuri" speciale

Una peste alta, a priceput că-i vorba de o activitate colosală, de foarte mulți bani investiți și de munca unui număr imens de oameni. Iar vestea cu adevărat bună e că a luat în serios chestiunea citirii indexului contorului electric și m-a asisitat foarte interesat când l-am introdus în aplicația MyEnel – Contul meu. I-am arătat soldul și i-am tradus cifra în covrigi. Este „moneda” de referință cea mai la îndemână, pe care o înțelege cel mai ușor. Așadar, luna aceasta am consumat curent electric de 102 covrigi.

„102 covrigi! Oho, o covrigărie întreagă!”, conchise el. Iar ca să-i fie și mai clar „prețul” energiei electrice, mi-am amintit că la un moment dat văzusem niște date interesante privind conversia energiei fizice în energie electrică. Așa că după o googăleală rapidă, i-am furnizat niște exemple concludente. Așadar, pentru a genera energia electrică necesară funcționării televizorului timp de o oră, trebuie să pedalezi neîncetat pe bicicletă timp de o oră și două minute. Pentru a folosi calculatorul timp de o oră, trebuie să pufăi pe bicicletă o oră și douăzeci de minute, iar ca să ai parte de cel mult douăzeci de minute de jocuri video, ar trebui să te dai cu skateboardul pe o rampă half pipe timp de o oră.

Să vă mai spun că 102 covrigi nu i s-a mai părut chiar atât de mult? Ei bine, am convingerea că luna viitoare va fi mult mai atent și va stinge becul când va ieși din cameră.

Oricum, a rămas stabilit că vom verifica indexul împreună!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa