În Olanda, mamele sunt tratate ca nişte prinţese

Adriana Moscu
olanda

Familiile din Olanda sunt, conform studiilor, unele dintre cele mai fericite din lume. Oare are legătură această fericire cu felul în care decurg primele zile după venirea pe lume a copilului?

Să-l fac pe bebe cu numărul 3? În copilărie mi-l doream și pe cel cu numărul 4, acum, însă, perspectiva de a crește în România un al treilea copil îmi dă fiori reci pe șira spinării și mă lasă suspinând la pozele altor mame care strâng în brațe prunci mici și dulci. Deși lucrăm și eu, și soțul meu, de dimineața până seara și adesea chiar în weekend, nu am avea cum să creștem decent un nou membru în familia noastră. Pe scurt și fără ocolișuri: pur și simplu nu ne-ar ajunge banii și nu am avea timp. Altfel stau lucrurile în Olanda, unde Guvernul încurajează cum știe mai bine natalitatea.

Sarcina, o etapă firească din viața unei femei

Dintre țările industrializate, Olanda este țara cu cea mai ridicată rată a nașterilor realizate acasă – în jur de 25% dintre femei aleg să nască în mediul familiar al propriului cămin. Aici, sarcina este considerată o etapă cât se poate de normală din viața unei femei, ca atare nu trebuie tratată ca o boală care necesită monitorizare specială. Bineînțeles, și în Olanda femeile însărcinate fac analizele recomandate dar, dacă totul merge conform planului, ele nici măcar nu ajung să fie urmărite de un medic obstetrician, ci doar de moașe specializate, cu ajutorul cărora vor naște la momentul potrivit. Dacă totuși gravida alege să nască la spital, în doar câteva ore ei îi va fi permis să meargă acasă cu nou-născutul. Totuși, ele vor fi însoțite de ceea ce olandezii numesc kraamverzorgster (kraamzorg înseamnă “post-partum” în limba olandeză) – asistente care vor fi alături de femeia lăuză opt ore pe zi, timp de opt zile.

Îmi amintesc ce nevoie disperată aș fi avut și eu, după fiecare sarcină, să ajung mai repede acasă cu copilul – simțeam că mă sufoc în spital. Iar dacă aș fi avut o astfel de asistentă lângă mine preț de o săptămână, refacerea mea fizică și mai ales psihică ar fi fost mult mai rapide. N-am avut parte de niciuna dintre ele și am rămas cu amintiri neplăcute din acea perioadă de început – teamă, nepricepere, nesiguranță, vină, oboseală extremă, surescitare.

Îndatoririle unei asistente kraamverzorgster

Această ființă binecuvântată cântărește copilul și verifică permanent starea de refacere a mamei. (Ca o altă paranteză, la al doilea copil, medicul de familie a venit la primul consult acasă mirosind a băutură și fără cântar special. Când am întrebat-o cum e posibil așa ceva, mi-a spus că era convinsă că avem noi cântar!). Asistenta olandeză oferă sfaturi despre alăptare și somn, ține un fel de jurnal unde descrie felul în care a decurs ziua respectivă și menține permanent legătura cu moașa care a monitorizat gravida de-a lungul sarcinii.

Și, oricât de incredibil vi s-ar părea, în tot acest răstimp de opt zile, asistenta curăță baia, face paturile și schimbă lenjeria, se asigură că mama se odihnește și are grijă de igiena sa, atât de necesară. Îi pregătește gustări ușoare, îi ține pe vizitatorii entuziaști la distanță și, uneori, chiar are grijă de frații mai mari. În plus, în cazul în care mama își crește singură copilul sau nu are o familie care să o ajute, ori a trecut printr-o naștere dificilă, asistenta poate sta mai mult în preajma ei.

În România, experiențele mamelor sunt diferite

Îmi amintesc încă o dată de experiențele mele cu cele două sarcini și cum le-am expediat acasă pe mama și pe sora mea după o săptămână. Veniseră cu bune intenții, însă au sfârșit prin a se certa despre ce și cum trebuie să facă să fie bine pentru copilul meu, în timp ce părerile mele erau complet ignorate (mai ales că de-abia mă puteam mișca după cezariană, deci nu prezentam un pericol să iau problema „în mâini”).

Ce bine mi-ar fi prins în acele momente un astfel de înger păzitor al gravidelor, de care olandezele chiar au parte!

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa