Moş Nicolae nu s-a schimbat deloc!

Cadouri Mos Nicolae / Totul despre mame
Dulciurile şi fructele, cadourile pe care Moş Nicolae le lasă copiilor în ghetuţe

Moşul copilăriei mele este unul şi acelaşi cu cel de azi!

Mos Nicolae cadouri / Totul despre mame
Dulciurile şi fructele, cadourile pe care Moş Nicolae le lasă copiilor

Sunt unul dintre copiii care au crezut până hăt târziu în cei doi bunei plini cu daruri mult dorite, Moş Nicolae şi Moş Crăciun. Credeam atât de mult în ei, încât doar o întâmplare nefericită şi o gestionare proastă a timpului mamei, pe care am surprins-o la ora 7 dimineaţa, pe 6 decembrie, împachetând  cadourile de pus în ghetuţe, a făcut ca la 12 ani să îmi dau seama că Moş Nicolae nu zboară miraculos prin apartamente, ci el e întruchipat an de an de părinţii mei. Cu toate astea, povestea impresionantă şi reală a episcopului Nicolae din Mira Lichiei, care a trăit în secolul al patrulea, şi-a dat toată averea celor săraci şi a devenit mai târziu, în accepţiunea populară, Moş Nicolae, m-a convins că Moşul nu-i dezamăgeşte niciodată pe cei ce cred în el.

Moşul îndrăgit al copilăriei, mai sărac ca acum, dar la fel de aşteptat

Pe vremea copilăriei mele, adică în perioada anilor ’80 şi începutul anilor ’90, cele mai aşteptate cadouri din ghetuţe erau fructele exotice (şi prin “exotice” mă refer la citrice sau banane, care se găseau greu în acele vremuri) şi dulciurile. Aşa se face că într-un an se nimerea să avem în ghete câte o portocală, în timp ce în anul următor, dacă eram norocoşi, găseam chiar o banană. Ca să ne poată oferi această mare bucurie, am aflat mai târziu că mama stătea la o coadă interminabilă la Big, cel mai mare magazin din cartierul Berceni, locul de unde mai cumpăra şi câteva dulciuri grozav de bune. Printre ele se aflau bomboanele cubaneze, miniaturala ciocolată chinezească şi caramelele cu lapte, care reuşeau să ne însenineze complet nu numai dimineţile de 6 decembrie, ci şi întreaga săptămână de după. Asta pentru că mâncam din ele aproape zilnic, fiindcă erau frumos drămuite tocmai ca să ne ajungă un timp îndelungat. După ’89, ele au fost înlocuite de produsele turceşti, printre care la mare căutare se aflau bomboanele Bonibon şi guma Turbo cu surprize, ce atunci ni se păreau un deliciu.

Când am mai crescut, Moşul a fost şi mai generos şi ne-a strecurat în cizme şi câte o carte cu coperţi frumos cartonate, de obicei tipărită la vreo editura din URSS. Nu voi uita nicicând faimosul volum albastru al lui Habarnam sau cel portocaliu cu Doctorul Aumadoare.

Moş Nicolae, un strateg desăvârşit

De când am copii, însă, eu am încercat să păstrez complet magia şi misterul lui Moş Nicolae, iar operaţiunea de pus pachete de dimensiuni mici, în general, în perechile de încălţăminte a devenit unul din secretele cele mai bine păzite ale familiei. În seara dinainte de ziua lui Moş Nicolae, toată lumea face coadă la baie pentru a-şi curăţa şi lustrui de zor încălţările, apoi perechile de încălţăminte sunt aşezate în ordine descrescătoare lângă uşa de la intrare, ca Moşul să le vadă cât se poate de clar şi să nu plece, dezamăgit că nu e aşteptat în familia noastră. Cadourile sunt plasate pe şi în ghete când cele mici dorm, partitura surprinderii veritabile este jucată perfect de noi, părinţii, a doua zi, iar, ca scenariul să fie perfect, ne asigurăm că lăsăm aleatoriu pe hol cadouri şi pentru alţi copii din familie şi mimăm uimirea că Moşul a fost atât de generos cu restul prichindeilor din neamul nostru extins. Nimeni, totuşi, n-a primit niciodată vreo nuieluşă, aşa cum se zice că le-ar aduce Moşul copiilor neascultători, pentru că ştim sigur că Moşul care ne vizitează pe noi nu crede în pedepse, iar cadourile pe care ni le aduce nu sunt simple recompense, ci daruri făcute cu drag şi pentru a-i bucura nemărginit pe năpârstoci.

Doctorul Aumadoare cadouri copilarie / Totul despre mame
Doctorul Aumadoare, una dintre cărţile mele preferate în copilărie

Cadourile ajung şi în ghetele cu măsuri mari!

Tradiţia Moşului Nicolae n-a încetat deloc o dată cu intrarea mea în etapa adolescenţei, iar mama a păstrat cu sfinţenie obiceiul de a lăsa în ghetele şi cizmele mele şi ale fratelui meu mici daruri poleite, de la Moşul copilăriei noastre. De aceea, mă bucur şi eu în cor cu fetele mele când zăresc vreun pacheţel şi prin încălţămintea mea, iar copiii sunt miraţi de faptul că eu am fost atât de cuminte, încât Moşul a fost deturnat din traseul lui de oferire a cadourilor doar copiilor şi a făcut o excepţie în ceea ce mă priveşte. Ceea ce nu ştiu ele, însă, este că Moşul va face exact aceleaşi excepţii şi în cazul lor, peste vreo două decenii şi jumătate, când vor fi mult prea ocupate cu pregătitul cadourilor pentru copiii lor.

Foto: Cinabru.blogspot.ro

Iar aici citiți un articol delicios despre cum să ieşim basma curată atunci când sunt prea mulți Moşi: acasă, la grădiniță, la bunici. Ce ne facem în această situație?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație