Mda, magia sărbătorilor are și părți mai puțin plăcute
De pe la începutul lunii noiembrie, își face simțită prezența magia sărbătorilor. O vedem, la început, prin magazine. Mai întâi pe rafturi, după care începe să sclipească de ne ia ochii. Mai târziu, la început de decembrie, iese prin oraș. În momentul în care iese în oraș, nu prea mai avem nimic de făcut. Nu ne mai putem ascunde și nu mai putem pretinde că nu există.
Nimic de reproșat, e frumos să vedem rafturi pline cu moși de ciocolată, ghirlande, instalații colorate la tot pasul. Până și Hrușcă în difuzoare e drăguț! E frumos să avem un oraș plin de luminițe, porți de lumină, stele, cercuri, chiar și căciulile acelea agățate la Piața Victoriei sunt drăguțe. Dar există și părți mai puțin plăcute ale acestei magii. Cum ar fi:
Aglomerația din magazine
Totul începe cu o zi sau două înainte de Moș Nicolae și culminează cu Crăciunul și Revelionul. La un moment dat, ai impresia că toată lumea s-a mutat în magazin. Toți să grăbesc, toți au niște fețe triste și preocupate, toți flutură niște liste de cumpărături și împing de cărucioare doldora de produse.
La casele de marcat e veșnic coadă și ordinea e atât de riguros ținută că nici dacă ești gravidă în travaliu n-ai prioritate.
Aglomerație este și în locurile în care se vând brazi („naturali, pentru miros”). Privite de sus, aceste locuri ar arăta ca niște grămăjoare de firimituri de pâine din care toate furnicile cară alergând ce prind.
Aglomerația din trafic
După aglomerația din magazine, urmează cea din trafic. În campania TV „Pentru o viață sănătoasă” ar trebui adăugat și acest lucru: „Pentru o viață sănătoasă, nu vă grăbiți de Sărbători!” Dacă vrei să ajungi undeva, și la o oră anume, orice marjă ți-ai lua, e în zadar. Totul e să-ți păstrezi calmul (cât de cât). De multe ori, totul culminează în ziua în care se aprind luminile care decorează orașul. Se pare că toată lumea adoră să stea în mașină, în trafic, și să se chinuie să vadă luminile de deasupra.
Pocnitorile
Aici este partea cea mai dureroasă de Sărbători. Deși legea le interzice, totuși, orașul este plin. Oricum, degeaba există o lege, dacă nu există nimeni care să aibă grijă de respectarea ei. Să ieși cu copilul la plimbare în perioada aceasta, e un risc asumat. Nu faptul că se poate răni e factorul deranjant, îl scoatem din discuție deci, că doar nu ne ducem în gura lupului, dar e vorba și de zgomot. Tot orașul este ca un imens aparat de popcorn. Ca să nu mai adaugăm noaptea Anului Nou când tot orașul devine un câmp de război.
Graba
Personal, de vreo patru – cinci ani, am un ritual de Sărbători. Îmi place să găsesc o cafenea/ceainărie cu fereastră la stradă, în zona centrală, unde să beau un ceai și să mă uit la oamenii care trec pe trotuar. Vă rog să faceți și voi la fel. Lumea arată ca și când cineva ar fi apăsat butonul care face ca acțiunea să se deruleze pe repede înainte. Toți se grăbesc încruntați. Nimeni nu e senin, de zâmbet nu zic nimic. Nimeni nu se plimbă degajat. Înțeleg asta atunci când afară e ger, dar am prins, de două ori, zile cu soare. Nu e de la vreme, vă zic! Când ies să plec, sunt și eu la fel, merg în ritmul trotuarului. Nu poți merge încet când toți de lângă tine se grăbesc. Te împinge din spate magia Sărbătorilor!
Totuși, fie ca liniștea Sărbătorilor să existe!
