Mamă cu gemeni și tripleți: „Nu cred că există o rețetă a răbdării, ci este o superputere pe care ți-o dau copiii”

Oana și Constantin Popa, alături de cele cinci minuni din viața lor

După multe eșecuri și experiențe dureroase, Oana a reușit să devină o supermamă. În mai puțin de trei ani, ea a adus pe lume o pereche de gemeni și tripleți. Creșterea lor nu este ușoară, după cum chiar ea recunoaște, dar cei cinci copii i-au adus o viață nouă, viața la care nu a renunțat să viseze nici chiar atunci când medicii nu-i mai dădeau șansa de a fi mamă.

Povestea Oanei Popa, un farmacist în vârstă de 44 de ani din Bragadiru, Ilfov, este povestea multor românce care luptă cu infertilitatea: sarcini pierdute, suferință, medici și clinici care fac o afacere din procedurile de fertilizare in vitro și o luptă la capătul căreia nu se întrevede izbânda mult visată.

Peste 16% dintre cuplurile din România nu pot concepe copii, după cum semnalează primul studiu de analiză a problemelor de infertilitate, realizat de Asociația pentru Reproducere Umană din România (ARUR). Peste tot în lume, fertilitatea scade într-un ritm accelerat, iar România nu face excepție de la acest trend. Ea se situează sistematic sub nivelul de înlocuire a generațiilor (de aproximativ 2,1 născuți vii la o femeie), mai semnalează studiul. Dintre cei care merg la medic pentru a rezolva această problemă, 46% vor să apeleze la o procedură medicală pentru a obține o sarcină, spun specialiștii ARUR.

FIV, o afacere în România

Pentru Oana și pentru soțul ei, Constantin (47 de ani) procedurile de fertilizare in vitro (FIV) și tratamentele care le-au precedat au însemnat o experiență neplăcută. „Pe parcursul primilor ani am schimbat câțiva doctori și clinici pentru că am constatat cu tristețe că reproducerea umană asistată în țara noastră este mai întâi o afacere și abia apoi un act medical”, a povestit Oana pentru Totuldespremame.ro.

Eșecurile nu au convins-o să renunțe la lupta cu infertilitatea, chiar dacă au fost medici care nu-i dădeau nicio șansă să aducă pe lume copii. Cu șanse mici de reușită, dar cu multă determinare, Oana și Constantin țin astăzi în brațe cinci copii, tripleți și gemeni născuți la aproximativ doi ani distanță, care le aduc atât de multă bucurie, încât nu își mai amintesc cum era viața înainte de a-i avea. Cum este o zi obișnuită din viața lor și cum fac față provocării de a crește cinci copii de vârste mici ne-au povestit într-un interviu amplu.

Totul despre mame: Cum au venit pe lume tripleții?

Tripletii familiei Popa: Arben, Astrid și Ambra                                                                                FOTO: Arhivă personală

Oana Popa: Povestea noastră a început în urmă cu șase ani, când am pierdut o sarcină neplanificată cu un băiețel. Nu am mai vrut să așteptăm și am început tratamente de fertilizare in vitro. Pe parcursul primilor ani am schimbat câțiva doctori și clinici pentru că, din toate experiențele pe care le-am avut în tot acest timp, am constatat cu tristețe că reproducerea umană asistată în țara noastră este mai întâi o afacere și abia apoi un act medical.

Într-un final, am găsit omul, medicul, sclipirea de geniu și inspirația care m-au ajutat să lupt până la capăt. Eu eram hotărâtă să nu renunț și, într-un final, printr-un miracol, au apărut tripleții. Cu șanse mici de reușită, dar cu multă speranță și încredere în Dumnezeu, și nu în ultimul rând cu ajutorul medicului meu curant, al celorlalți medici care ne-au fost alături și al familiei noastre care s-a rugat continuu pentru izbânda noastră, azi ținem în brațe tripleții noștri minunați: Arben, Astrid și Ambra.

Totul despre mame: Cum s-a schimbat viața voastră după venirea lor pe lume?

Oana Popa: Începutul vieții noastre cu tripleții a fost dur. S-au născut prematur, cu o greutate mică, așa cum se întâmplă adesea în cazul multipleților. Au fost două luni de mari încercări pentru noi ca părinți, cât au stat în spital și până i-am putut aduce acasă. Am trecut prin multe, părinții de prematuri știu asta și înțeleg neputința și teroarea prin care am trecut. Ca orice lucru greu în viață, experiența aceasta pot să spun că ne-a făcut mai puternici și a legat și mai mult relația noastră de peste 20 de ani.

Odată ajunși acasă, bucuria ne-a însuflețit casa. Era un vis împlinit, începeam o viață nouă, mult așteptată. Eram părinți! Pentru noi a fost o mare bucurie, nu ne puteam dezlipi de ei, chiar și acum ne este greu, nu plecăm nicăieri fără ei decât dacă este absolut necesar. Nu știu să explic cum a avut loc procesul de adaptare. A fost atât de firesc, parcă eram cu ei dintotdeauna. Nu mai știu cum era înainte!

Totul despre mame: La scurt timp, au urmat gemenii. Care este povestea lor?

Gemenii familiei Popa: Aidan și Armin                                                                                           Foto: Arhivă personală

Oana Popa: Pe măsură ce tripleții au început să crească și încet, încet am depășit faza de bebelușeală, cum îi spunem noi, am simțit lipsa unui copil așa mic în casă. Am avut impresia că timpul a trecut cât am clipit din ochi și nu ne-am bucurat așa de mult de bebeluși. Ei cresc atât de repede, asta am observat mai târziu și în cazul gemenilor!

Eu, una, am simțit tot timpul că voi mai avea un copil în afară de cei trei și chiar am spus-o de multe ori. Așa am decis că ar fi momentul să mai încercăm o ultimă dată, ce o fi, o fi. Am făcut investigațiile necesare și am pornit la drum, însă de data asta, a fost altceva.

Am transferat cei doi embrioni conservați în urma fertilizării in vitro anterioare, iar procedura a fost un fiasco total. Am suferit enorm și așa am înțeles că nu există o lege a compensației, nu ai cum să nu suferi și ideea că mai ai trei copii acasă nu te poate consola. M-am decis să mai încerc o singură dată și așa au apărut pe lume gemenii. Am știut și sperat din prima clipă că vor fi doi. Ce nu am intuit a fost că vor fi băieți amândoi. Așa s-au născut copiii noștri: Aidan și Armin.

Totul despre mame: Când au venit pe lume și gemenii, care au fost noile provocări?

Oana Popa: După o a doua sarcina, la fel de dificilă ca prima, care a presupus mult stat la pat, dureri și stare permanentă de rău, venirea gemenilor în casa noastră a fost un pic dificilă. Tripleții aveau acum doi ani și înțelegeau perfect schimbarea care avea loc pe un fond psihic ușor afectat de imposibilitatea mea de a mai participa la toate activitățile lor. Îmi duceau lipsa, din punctul acesta de vedere, eu mergând peste tot cu ei până la acest moment.

Inițial, au fost un pic geloși pe cei doi intruși în viața noastră. Aici a fost marea noastră provocare: să îi facem să înțeleagă din fapte și din atitudine, mai puțin din vorbe pentru că erau prea mici, că sunt la fel de iubiți și că vom fi alături de ei ca și până atunci.

A fost greu, dar cred că am reușit. Ne-am integrat cu toții în noua noastră viață. Am revenit rapid la vechile obiceiuri de a ieși împreună peste tot: în parcuri, la evenimente, la restaurante, la munte, la mare, în vacanțe, în străinătate. Aici, un mare rol l-a avut și familia, prietenii apropiați. Ne-au ajutat să ducem la capăt tot ceea ce ne propuneam să facem cu copiii și pentru asta le suntem recunoscători.

Totul despre mame: Mamă cu gemeni și tripleți. Cum decurge o zi obișnuită din viața voastră?

Ieșirile în oraș ale familiei Popa sunt mereu în echipă completă.                                                        Foto: Arhiva personală

Oana Popa: Zilele din viața noastră sunt diferite, dar niciodată nu există monotonie, asta e clar! Atâția copii te solicită la maximum. Nu îți poți permite să zaci pe canapea la televizor decât dacă ei dorm, toți cinci în același timp, evident, lucru destul de rar.

În general, ne trezim când avem chef. Fiecare copil doarme când și cât vrea, iar somnul de prânz este o provocare în cazul tripleților. De cele mai multe ori, ne iese și reușim să îi băgăm prin joacă la somn. Ne jucăm, avem foarte multe jucării, ne uităm la desene animate și cântecele animate, cântăm și facem diverse activități casnice și nu numai. Ieșim în parc, dacă vremea este prielnică, mergem la evenimente, dacă sunt în ziua respectivă sau dăm o fugă afară din oraș, deseori la piscină încălzită. Seara ne culcăm târziu, cumva programul tuturor s-a adaptat cu cel al gemenilor, care au acum 7 luni.

Nu avem un program fix pentru nimic, ne bucurăm încă de acest lucru care se va schimbă odată cu mersul la grădiniță din toamna.

Totul despre mame: Aveți ajutoare în permanență?

Tatăl Constantin, tripleții și gemenii nou-născuți                                                                              Foto: Arhivă personală

Oana Popa: Cel mai mare ajutor îl am de la soțul meu, care de la nașterea tripleților și-a dedicat tot timpul său copiilor. Este un tată exemplar, care știe să facă de toate în ceea ce privește crescutul copiilor și nu s-a dat în lături de la nimic.

Mama mea este alături de noi în permanență și ne este de un real ajutor în creșterea copiilor. Fără ea, totul ar fi fost mult mai greu și îi mulțumesc foarte mult. Este o bunică minunată și copiii o iubesc enorm.

Soacra, fratele și surorile soțului, mătușa mea și prietena mea cea mai bună ne ajută ocazional și le sunt recunoscătoare. Așa mai reușim și noi să ieșim cu prietenii sau la vreun eveniment, pot merge la salon sau la cumpărături. Nu ne-am neglijat deloc de la venirea pe lume a copiilor, cert este că ieșim mai puțin fără ei.

Totul despre mame: Cum este la masă cu toți cei cinci copii?

Oana Popa: Momentan, nu prea există masă cu cinci copii. Gemenii au programul lor de masă, mai strict decât al tripleților. Rareori stăm toți la masă, de cele mai multe ori se întâmplă când suntem la restaurant. Acasă e altceva. Noi, adulții, mâncăm pe apucate, mereu este ceva mai important de făcut.

Totul despre mame: Cum este la băița de seară?

Oana Popa: Întrebarea „Cum te descurci?” mi se pune foarte des în legătură cu orice are de-a face copiii mei. Mă gândesc cum ar fi dacă nu ne-am descurca. Nu avem de ales, cumva trebuie să ne descurcăm cu toate.

Băița gemenilor este, de cele mai multe ori, un duș rapid în chiuvetă, iar în cazul tripleților, este distracția preferată: joacă, bălăceală, avem cele mai haioase momente.

Totul despre mame: Cum reușiți să ieșiți din casă toți cinci? Sunt mămici cu un singur copil care se plâng că ies greu din casă, dar cum este să pregătești cinci copii odată?

Tripleții familiei Popa, la cursuri de înot, împreună cu tatăl                                                                Foto: Arhiva personală

Oana Popa: Avem și noi în jurul nostru câteva cupluri care au un singur copil și se vede cât le e de greu. Mereu întârzie la toate întâlnirile noastre de grup. Noi nu știm cum este cu unul! Noi, cu cinci copii, reușim să ne mobilizăm cu succes. Ne ia mai mult, dar ne iese. Adevărul este că ieșim des, cu cei trei sau doar cu cei doi sau cu toți cinci și, din ce o faci mai des, din asta îți iese mai bine și mai repede. Cel mai des mergem în parc, la cumpărături la supermarket sau la mall.

Totul despre mame: Ați mers în vacanțe cu toții până acum?

Oana Popa: Da, am fost în multe vacanțe în țară (la mare și la munte) și în străinătate (Bulgaria, Grecia, Egipt), cu avionul sau cu mașina.

Totul despre mame: S-au putut numi vacanțe pentru voi, părinții?

Oana Popa: De ce nu? Vacanțele noastre cu ei sunt minunate, pline de amintiri frumoase și, da, sunt vacanțe și pentru noi, depinde de ce așteptări are fiecare. Dacă mergem într-un resort și nu ne mișcăm de acolo, avem șansa să ne odihnim din plin. Dacă plecăm cu mașina, avem în vedere să fim odihniți, pentru că ne place să explorăm, să vedem locuri noi, lucruri interesante.

Totul despre mame: Cât de diferiți sunt ca personalitate?

O plimbare în parc, în echipă completă                                                                                            Foto: Arhiva personală

Oana Popa: Arben, băiatul nostru născut cel dintâi, este foarte atent la detalii, ne pune un milion de întrebări zilnic, îi place să ajute la treburile casei, iubește tractoarele și chitara, cred că va fi un cuceritor cu ochii lui albaștri ca cerul senin.

Astrid, fetița mijlocie, este extrem de ambițioasă. Ea are o explicație la orice și este deschisă să meargă oriunde, nu avem voie să plecăm fără ea. Se împrietenește ușor cu oricine, te cucerește foarte ușor cu felul ei de a fi atât de dezinvolt, dar și cu frumusețea ei.

Ambra, fetița cea mică, este foarte atrasă de tehnologie, este destul de introvertită, îi place să cânte melodii de pe net în diferite limbi și îi iese foarte bine. Este extrem de mobilă și i s-ar potrivi să practice sporturi, este foarte atrasă de înot. Te cucerește cu frumusețea ei și ochii mari de căprioară. Băieții gemeni, Aidan și Armin, au de pe acum firi diferite.

Aidan este un copil răsfățat încă din maternitate. Este un frumușel, brunețel, care a reușit să se face îndrăgit de toate asistentele medicale din maternitate. Acasă, răsfățul a continuat!

Armin, un copil frumos blondin, cel care îmi seamănă cel mai tare, este extrem de cuminte, mereu cu zâmbetul pe buze din ziua în care s-a născut. El a fost poreclit de la început „zâmbărețul”. Îți luminează ziua cu zâmbetul lui frumos!

Totul despre mame: Am văzut că, atât tripleții, cât și gemenii au nume care încep cu litera A. Alegerea voastră are o poveste?

Oana Popa: Copiii noștri, Arben, Astrid, Ambra, Aidan și Armin, au prenume mai deosebite pentru țara noastră, într-adevăr. Le-am ales astfel pentru că noi îi considerăm speciali. Orice părinte ar spune asta despre copilul său!

Totul a pornit de la prenumele Arben, provenit de la omul și medicul excepțional căuia nu îi vom uita vreodată efortul și dăruirea. Bucuria noastră de a avea azi cinci copii și, pe deasupra, frumoși și sănătoși, i se datorează. Numele celorlalți copii au venit ca o rezonanță. Am încercat să nu fac vreo diferența între ei, nici măcar la acest aspect.

Totul despre mame: Poate cea mai importantă întrebare pentru mame ar fi care este rețeta răbdării tale? Cum te încarci cu energie când simți că ești epuizată?

Oana Popa: Nu cred că există o rețetă a răbdării, ci este așa, ca o superputere pe care ți-o dau tot ei. Când mă uit la ei, îmi amintesc de toate lacrimile, toată neputință, toate rugăciunile, toată disperarea de dinainte de venirea lor, mă încarc.

Când ne apucă furia, căci sunt copii că toți ceilalți, și fac un milion de năzdrăvănii, îmi amintesc de momentele grele de dinainte, de momentele grele din spital, când nu știam dacă voi pleca cu toții acasă și liniștirea vine de la sine. Recunosc că nu este ușor, vârsta de doi ani este dificilă, însă este și frumos, pentru că există mai multă comunicare.

Totul despre mame: Cât de implicat este soțul și cât de mult contează acest lucru?

Oana Popa: Tatăl lor este extrem de implicat, ne-am împărțit cumva resonsabilitățile. El îi schimbă și îi spală, eu pregătesc hăinuțele și masa, dar nu e o regulă. Avantajul este că ne permitem să fim amândoi acasă și să avem grijă de copii. Nu suntem perfecți, am mai făcut și greșeli, însă cel mai bun lucru este că suntem amândoi 100% dedicați copiilor. Acest lucru se vede: copiii sunt dezinvolți, lipsiți de stresul despărțirii de părinte, totul decurge în ritmul și după capacitatea lor de înțelegere.

Totul despre mame: Ai avut multe momente în care te simțeai depășită de situație, poate în pragul depresiei?

Oana, împreună cu gemenii și tripleții                                                                                             Foto: Arhivă personală

Oana Popa: Singurele momente când m-am simțit depășită de situație au fost cele când copiii au fost în spital. Cu tripleții am stat în spital timp de 7 săptămâni, eu nu am putut pleca acasă. Am stat cu soțul într-o rezervă de spital în tot acest timp, deși casa noastră era la doar jumătate de oră distanță. Psihic nu am putut, am fost acolo! Au avut multe probleme de sănătate de depășit.

Cu gemenii, am fost la fel de stresată. Ei au mai rămas câteva zile fără mine în spital, însă aveau o stare bună de sănătate, prematuri cu greutate mare la naștere. Trebuia să mă împart cumva între cei trei și cei doi, eram zilnic pe drumuri. Nici nu pot să descriu durerea din suflet pe care am avut-o când am plecat din maternitate cu flori și baloane în brațe, în loc de copii, așa cum erau celelalte mame la externare.

Alte momente grele nu am avut, mă descurc și singură cu toți cinci, însă nu mi s-a întâmplat des să rămân singură. Desigur, am trecut și prin răceli comune, pe care le-au avut toți odată, însă, prin perspectiva meseriei, am depășit ușor situația. Avem alături de noi un medic pediatru de excepție, care a înțeles nevoile copiilor. Sănătatea copiilor noștri i se datorează și îi mulțumim în mod expres.

Citiți mai multe despre procedurile de fertilizare in vitro, gemeni si tripleți în următoarele articole: 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()