Familia care își educă fetița călătorind: „Ea trăiește o singură dată copilăria, cariera poate aștepta”

Cristina Călin, redactor
libertatea de a călători

Libertatea de a călători oricând vrem, cum vrem este un drept pe care puțini reușeșesc să îl câștige. Miruna Tîrcă este o mamă care a descoperit că cea mai bună modalitate de a-și educa fetița, pe Noria, sunt călătoriile. După o carieră de mulți ani în zona de proiecte comunitare, Miruna și Silviu, partenerul ei, s-au întors la dragostea lor cea mare: explorarea lumii, dar de data aceasta împreună cu Noria. Toate experiențele le împărtășesc pe blogul Kindertrips, pentru ca tot mai mulți părinți să prindă curaj și să iasă din zona de confort.

Totul despre mame: Cine era Miruna înainte de fi mama Noriei?

Miruna Tîrcă, Kindertrips: Eram o fată care se implica mult în/pentru societate, iniția și coordona numeroase proiecte sociale, comunitare sau educaționale, se distra din plin, mergea la festivaluri de muzică și călătorea după pofta inimii. Timp de 12 ani am condus un ONG (Asociația Komunitas), pe care l-am crescut exact ca pe un copil. Devenisem foarte atașată de acest ONG, viața mea ajunsese să se învârtă doar în jurul lui, iar energia mea era canalizată într-o proporție foarte mare către proiectele pe care le derulam. La un moment dat am suferit un burn out, pe fondul unei situații în care am ajuns să coordonez cele mai importante și mai mari proiecte din istoria asociației, în paralel cu o sarcină neașteptată (care a venit după o sarcină pierdută) și, ulterior, cu maternitatea. Între timp am lăsat-o mai moale cu proiectele și zbaterile aferente. Mi-am întors privirea mai mult către sine, am început să învăț (cu greu) să valorizez propria persoană, să mă pun și pe mine însămi pe primul plan. M-am concentrat pe copil, pe familie, mult mai puțin pe carieră. Cariera a rămas în off side până în ziua de azi și momentan nu mă grăbesc să mă întorc acolo. Consider că mai am timp de carieră și în viitor, pe când copilul nostru trăiește o singură dată copilăria. Iar noi am decis că vrem să petrecem împreună cu ea cât mai mult din timpul acestei copilării.

A descoperit libertatea de a călători încă din adolescență

Totul despre mame: Cât de mult ai călătorit înainte de a fi mamă?

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Destul de mult. Am început călătoriile pe cont propriu încă de la vârsta de 16 ani. Am mers mult cu autostopul, alături de prietenii din acele vremuri, cu cortul, cu zborurile low cost. Știu că în contextul evenimentelor recente de la Caracal să spui că mergi cu autostopul poate părea iresponsabil, însă aceasta a fost viața mea, iar autostopul mi-a deschis o poartă către locuri și excursii la care altfel nu aș fi avut acces, în acea perioadă. Cea mai lungă călătorie cu autostopul a fost din Amsterdam până în sudul Spaniei, în Andalucia, când aveam 21 sau 22 de ani. Călătoriile au fost dintotdeauna un stil de viață pentru mine. Acum doar au devenit mult mai organizate și mai structurate, față de free style-ul incredibil pe care îl aplicam în călătoriile din adolescență și din prima tinerețe (din care s-ar putea face un film de aventură, dacă ar fi să merg înapoi în timp).

slow travel

Totul despre mame: Când ați plecat prima dată în călătorie cu Noria?

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Când avea 6 săptămâni – o călătorie ușoară (2 ore de condus față de casă). Apoi la 4 luni am ajuns cu ea în vârf de munte, la Babele și Sfinx (purtată în marsupiu, pe traseu). Și la 4-5 luni la mare.

Totul despre mame: Cum a fost prima deplasare cu ea? Ce frici ați avut și cum le-ați depășit?

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Cred ca fricile erau induse mai degrabă de cei din jur. Noi în general nu am avut cine știe ce frici, dar adeseori, în primele luni ale Noriei, am făcut pe placul familiei extinse și nu ne-am avântat în călătorii complicate. Când avea 1 an și 4 luni am mers în vacanță la cort, într-un camping din Grecia, apoi la 2 festivaluri de muzică desfășurate în natură, iar la 1 an și 11 luni am plecat o lună în Asia de Sud Est. Curajul de a călători pe distanțe din ce în ce mai lungi ni l-am construit încet-încet, fără grabă și fără disperarea de a bifa cât mai rapid destinații. Nu avem nici în ziua de azi această dorință de a vedea cât mai multe locuri într-un timp scurt.

Călătoriile unesc familiile și le fac mai puternice

Totul despre mame: Care a fost cea mai exotică dintre călătoriile voastre cu copilul?

kindertrips thailanda

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Cu siguranță cea din Asia de Sud Est, care a durat 33 de zile (în 2017). Am vizitat Thailanda, Malaezia și Indonezia. Ne dorim mult să revenim și să explorăm pe îndelete.

Totul despre mame: Care este cea mai dragă amintire a ta din vacanțele cu Noria?

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Plimbările lungi pe plaja din Khanom, din Thailanda, seara, la apus. Când și-a scris numele singură, pentru prima dată, pe o plajă din Bulgaria, în Kavarna. Când juca fotbal cu tatăl ei, la 1 an și 4 luni, pe plaja din Krapets – era extrem de simpatică atunci când încerca să dea cu șutul în minge, sau chiar cu capul. Când am vizitat pentru prima dată, împreună, o pădure virgină din România. Când am făcut plimbări lejere pe munte în județul Bihor în primăvara aceasta și a învățat să urmărească marcajul de pe traseu. Când am stat cu cortul în Grecia și am trait în conexiune cu natura timp de peste 3 săptămâni. Când am mers pentru prima data la festivalul de reggae One Love și am ascultat muzică sub cerul înstelat, printre munți, în localitatea Vidra. Sunt multe amintiri, acestea mi-au venit la prima mână. Ca idee, cele mai frumoase amintiri ale noastre, ca familie, sunt cele din călătorii. De aceea și încercăm din răsputeri să ne construim un stil de viață în care să avem libertatea de a călători câteva luni pe an.

libertatea de a calatori

Slow travel un stil de viață sinonim cu educația și cu libertatea de a călători

Totul despre mame: Cum au ajutat toate călătoriile voastre la dezvoltarea Noriei?

Miruna Tîrcă, Kidertrips. Enorm. A avut multe achiziții și salturi în călătorii. A fost expusă la diversitate. Și-a dezvoltat creativitatea și capacitatea de adaptare la diverse medii. Și-a dezvoltat vocabularul (nu vreau să mă laud, însă are un vocabular wow pentru cei 4 anișori ai ei, lucru remarcat de mai multe persoane). A învățat să iubească și să respecte natura (aspect pe care noi îl considerăm cel mai important). Ne-am conectat mult mai bine ca familie. Noi folosim călătoriile în primul rând ca metodă de autoeducare în familie.

Totul despre mame: Ce înseamnă slow travel și cum poate o familie cu copii să călătorească în acest fel?

Miruna Tîrcă, Kindertrips. Slow travel este un stil de viață pe care noi am început să îl adoptăm din ce în ce mai des. Slow travel este o călătorie fără grabă, axată pe experiențe și nu nepărat pe bifat obiective turistice. Înseamnă să ai răbdare să descoperi un loc în profunzime, să asculți poveștile locuitorilor, să înțelegi obiceiurile unui loc, să rămâi suficient de mult în acel loc, astfel încât el să ți se dezvăluie pe îndelete. Pentru noi, mai înseamnă să locuiești segmente lungi de timp în același loc, timp în care explorezi extensiv împrejurimile și vecinătățile.

Noria în Indonezia
Noria în Indonezia

Ca să putem ajunge să călătorim așa, am demarat acum câțiva ani un procesde recalibrare a vieților noastre, la care tot construim și în prezent. Eu una eram familiară cu slow travel încă din adolescență. Am avut mereu un stil de viață în care mi-am făcut propriul program și am călătorit când am simțit nevoia, fără să dau socoteală vreunui șef. Eram mult prea liberă și rebelă ca să mă pot supune unui program sau unui șef. Am fost angajată la program o singură dată, când aveam 24 de ani, timp de 6 luni. În restul vieții întotdeauna am lucrat freelance sau am gestionat propriile proiecte.La scurt timp după ce am terminat studiile de master am înființat un ONG, pe care l-am condus de la bun început. Aici eram propriul șef, lucru care a venit la pachet cu bune și rele: aveam libertatea de a-mi organiza timpul așa cum doream, dar și o responsabilitate pe măsură, pe care mi-o asumam cu vârf și îndesat. Acest lucru s-a văzut în faptul că Asociația Komunitas a avut multe recunoașteri publice ale muncii, sub formă de premii sau nominalizări.

După ce am devenit mamă, lucrurile s-au complicat puțin, însă spiritul meu liber s-a păstrat, chiar dacă primii 2 ani de maternitate au fost plini de îndoieli și momente mai puțin plăcute, datorate oboselii avansate și dezorientării inițiale produse de noul statut. Tot călătoriile sunt cele care ne-au ajutat să ne reechilibrăm, ca familie. Nici un moment nu m-am gândit să renunț la călătorii și de la bun început am construit, pas cu pas, stilul de viață alternativ pe care îl doream încontinuare. Am avut noroc de un partener care s-a pliat mereu pe dorințele și propunerile mele.

explorând Pădurea Craiului
Miruna, Silviu și Noria explorând Pădurea Craiului

Ce am făcut, concret: am pus ONGul pe stand by nelimitat. Am început să mă reorientez spre job-uri digitale, care nu necesitau prezență fizică într-un loc (ex: evaluări de proiecte și granturi – practic am trecut de partea cealaltă a baricadei, din implementator de proiecte am devenit evaluator, comunicare și PR online, traduceri, redactare de articole, documente și strategii, consultanță etc). Partea bună este că în asociația pe care am condus-o am învățat să fac de toate, de la scris proiecte, grant management, coordonare, comunicare, networking, evaluare, training etc, astfel încât am putut să mă pliez destul de ușor pe diverse joburi. În 2017 am demarat blogul nostru de family travel, cu ajutorul căruia ne acoperim o parte din resursele necesare călătoriilor (cazări în mod special) și mai avem din când în când colaborări plătite (advertoriale). În 2019 am dat drumul și unui mic shop pe blog, pe care îl vom dezvolta în perioada următoare. Pentru unele dintre nevoile copilei am avut și sprijin financiar de la părinți. Pentru viitor, pregătim și alte tipuri de proiecte gândite în jurul blogului, pe care ne dorim să le derulăm în offline.

Scopul nostru este să avem surse de venit cât mai diversificate, fără să ne bazăm pe una singură. Credem cu tărie că nu e cazul să ne punem toate ouăle în același coș. În felul acesta ne păstrăm libertatea, chiar dacă statutul de freelancer vine la pachet cu diverse incertitudini și nesiguranțe. Totodată, muncim pentru a produce strictul necesar, nu pentru a ne îmbogăți sau a pune deoparte. În acest fel, ne rămâne suficient timp și pentru explorări sau pentru educarea copilului. Cei din familia extinsă sunt îngrijorați că nu vom avea pensii, însă mai avem până acolo și considerăm că vom găsi noi soluțiile necesare, la momentul potrivit.

Ca să răspund și la întrebarea propriu-zisă: o familie poate să călătorească în acest fel atâta timp cât este dispusă să renunțe la confortul și siguranța unor job-uri bătute în cuie, construindu-și alte surse de venit. Nu ne-a fost nici nouă ușor, este un proces început acum câțiva ani, pas cu pas, pe care încă îl consolidăm. În același timp, e necesar să îți dezvolți capacitatea de a te adapta mai multor schimbări de mediu în cursul unui an. Din fericire, ne-am ales cu un copil care iubește călătoriile și se adaptează relativ ușor, cam pe oriunde mergem. Cu condiția să stăm suficient de mult într-un loc, fără să ne deplasăm ca săgețile în toate părțile. Totodată, e necesar ca membrii familiei să fie pregătiți pentru a petrece mult timp împreună, unii cu alții: practic 24/24. Te obișnuiești mai greu cu dinamica aceasta, reușești în cele din urmă.

slow travel

Totul despre mame: Cât de scump este acest stil de viață?

Miruna Tîrcă, Kidertrips: Slow travel este un tip de călătorie mult mai ieftin decât altele. Tocmai, pentru că stai mult timp pe loc, ajungi să cheltuiești mai puține resurse financiare. Noi în timpul perioadelor de deplasări nu cheltuim mai mult decât dacă am avea o viață fixă, într-un loc fix. O parte din resurse le acoperim cu ajutorul blogului (cazări). De reținut ar fi că până să punem acest blog pe picioare a fost o muncă intensă (voluntară) care a durat aproape 2 ani, răstimp în care eu cel puțin am renunțat la multe (ex: citit cărți, văzut filme, ieșit în oraș, întâlniri cu prietenii etc). Toate resursele disponibile de timp le-am investit în creșterea blogului, dezvoltarea de parteneriate și învățare autodidactă (nu am avut resurse financiare de investit în cursuri, așa că am învățat pe cont propriu despre blogging, social media și comunicare).

Ce nu se înțelege prea bine e faptul că slow travel nu înseamnă întotdeauna vacanță, ci pur și simplu trai în diverse locuri. Noi dacă stăm plecați departe de baza noastră, pentru calupuri mai lungi de timp, nu înseamnă că nu muncim și că doar ne relaxăm de dimineață până seara. Dimpotrivă, muncim cam pe oriunde mergem, câteva ore pe zi. Partea bună este că ai libertatea să îți organizezi programul așa cum dorești.

La noi se amestecă în același flux cotidian munca (inclusiv bloggingul), parentingul, organizarea administrativă/gospodărească de zi cu zi și, mai nou, educația copilului. La început, acest flux de responsabilități a fost destul de haotic pentru noi. Cu timpul, prin trial and error, am învățat să îl structurăm și să îl gestionăm din ce în ce mai bine, să ne ținem de anumite rutine, oriunde am fi. Ne-am echilibrat mai bine rolurile, dinamica în familie și rularea responsabilităților. Poate unele persoane preferă departajări mai clare ale diverselor ”compartimente” sau rutine din viață. Alte persoane poate nu rezistă să stea împreună cu copiii atât de mult timp. Clar slow travel și călătoriile pe termen lung nu sunt pentru toată lumea, însă oricine poate încerca la un moment dat, ca experiment. Noi ne-am obișnuit să integrăm toate responsabilitățile într-un flux mai degrabă organic decât strict controlat. Cel puțin în perioada din prezent, în care copila nu merge încă la școală și de care vrem să profităm cât mai mult. Când va sosi timpul ca Noria să meargă la școala, vom vedea cum vom proceda, ce decizii vom lua și la ce ritm al vieții vom ajunge. Indiferent ce vom alege, vom încerca din răsputeri să ne păstrăm libertatea de mișcare în cursul verii, dar și 1-2 luni în timpul iernii.

noria in grecia
Pe o plajă din Grecia, Noria învață să facă o colibă din bețe

În momentul de față am decis să încercăm minim 1 an de homeschooling (din mai 2019), bazat pe educație prin călătorii, educație în natură și elemente inspirate din pedagogia Reggio Emilia. Eu sunt cea care se documentează și plănuiește activități, iar partenerul mă ajută să le implementăm. Copila a fost înrolată timp de 1 an într-un proiect educațional de tip Waldorf, gestionat de niște cunoscuți. I-a prins foarte bine, după care am vrut să mai încercăm și alte stiluri de educație. În asociația pe care am condus-o am avut multe proiecte de educație non-formală și am lucrat cu copii de școală generală sau liceu, așadar nu eram chiar pe dinafara acestui domeniu.

Totul despre mame: Ce sfat le dai părinților care vor să călătorească cu cei mici?

Miruna Tîrcă Kindertrips. Sfaturi nu aș vrea să dau, deoarece fiecare familie are propria dinamică, propriul fel de a fi și de a călători. Îmi doresc ca lumea să conștientizeze că orice călătorie poate reprezinta o oportunitate uriașă de învățare și conectare în familie. Uneori, nu este nevoie să călătorești la mii de kilometri de casă pentru a intra în acea stare de spirit pe care ți-o produc vacanțele. Noi întotdeauna am încurajat descoperirea locurilor aflate la îndemână, îndreptarea privirii și acordarea de șanse mediilor cotidiene în care trăim și vecinătăților acestora.

Miruna și Noria în pădurea virgină Glodeasa

De aceea am demarat campanii de exploare bazate pe filosofia educațională ”place based education”, un tip de educație care te îndeamnă să cunoști cât mai bine locul în care trăiești, vecinătățile și resursele acestuia. Campaniile noastre de ”place based education” sunt: Descoperă Bucureștiul cu Kinder Trips! , Descoperă împrejurimile Bucureștiului cu Kinder Trips!Romania Slow Travel

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa