10 sfaturi pentru mamele singure

 

Am doua bune prietene care sunt mame singure. Intotdeauna m-au impresionat si m-au speriat totodata. Sunt mama si singura mea grija de cand l-am nascut pe fiul meu a fost sa-i asigur tot ceea ce are el nevoie. Si prietenele mele isi doresc asta, dar singurul lor minus vine din faptul ca nu le pot oferi copiilor lor un tata.

 

Iuliana a divortat acum un an, cand fetita ei avea aproape 4 ani. “A fost foarte trista la inceput, ma intreba mereu de tatal ei. I-am explicat situatia si nu stiu cat de mult a inteles. Acum suntem noi doua, ca doua prietene, dar il iubeste foarte mult pe tatal ei”. Fata de ceilalti copiii nu s-a simtit niciodata diferit, dar “in trecut a avut momente cand o vedeam ca e “geloasa” pe copiii prietenilor nostri care se jucau cu tatii lor. Ar fi vrut si ea sa participe. Era entuziasmata dar si trista si mereu le spunea prietenilor de joaca despre tatal ei, cat de mult o iubeste si cate cadouri ii cumpara.”

Iuliana mai spune ca oamenii din jurul ei i-au fost alaturi si a reusit sa treaca peste asta. La scurt timp dupa divort, ea a plecat cu fetita in Canada, definitiv. Acum cateva luni, a plecat si sotul ei. Au vieti separate, dar vor sa creasca impreuna copilul.

 

Oana a divortat cand fetita ei avea 5 luni. Tatal ei nu le ajuta cu nimic, nici material si nici moral. Acum fetita are 7 ani, iar tatal ei n-a cautat-o niciodata. “Cateodata este dureros, de ziua ei de nastere sau de nume, el nu-i da nici macar un telefon.” Totusi, Oana vede partea buna a lucrurilor: “Are un program echilibrat, este in clasa a l-a si are rezultate foarte bune. Ma gandesc ca daca ar fi avut program de vizite si ar fi trebuit s-o impartim de la unul la altul, ar fi iesit din ritm”.

 

Exista, in schimb, si femei care au ales sa devina mame fara sa aiba un partener. Indiferent de conjunctura in care ai ajuns mama singura, lucrurile care ridica probleme sunt aceleasi.

Psihologul Andrei Chiscu a enumerat principalele intrebari si ingrijorari cu care se confrunta un parinte care isi creste singur copilul:

– Cat de mult va suferi copilul meu in urma acestei decizii si care vor fi consecintele imediate si pe termen lung?

– Cum sa fac sa fiu si mama si tata pentru copil?

– Cum voi reusi sa-mi disciplinez copilul?

– Cum o sa ma descurc cu toate aceste singur/a?

– Crescand intr-o familie cu un singur parinte, va crede ca asa este normal, ca oamenii sa traiasca singuri?

– Cum va reactiona copilul meu daca imi refac viata?

Psihologii spun ca impactul deciziei unei mame de a creste singura un copil este adesea supradimensionat, fiind alimentat de o serie de mituri conform carora copiii care cresc intr-o familie cu un singur parinte nu vor avea la randul lor relatii sanatoase; ca acesti copii au nevoie de modele de rol; cu cat parintele care-l creste se va recasatori mai repede cu atat mai bine; copiii crescuti de un singur parinte vor avea o stima de sine redusa.

 

Unele femei ajung mame singure pentru ca asa isi doresc, altele ajung sa-si creasca singure copilul in urma unui accident, iar altele in urma unui divort. Psihologul Andrei Chiscu sustine ca aceasta ultima decizie antreneaza, in functie de varsta si de nivelul de dezvoltare al copilului, o serie de intrebari, o parte dintre ele incomode sau care pe unii parinti ii pun in incurcatura si recomanda fata de aceste situatii urmatoarele principii de urmat:

1. Fii onesta!

2. Spune-i copilului ca il iubesti si ce vei avea grija de el orice s-ar intampla.

3. Spune-i ca ceea ce s-a intamplat nu este vina lui.

4. Evita invinovatirea sau critica celuilalt parinte.

5. Permite-i tatalui sa participe la viata copilului in mod consecvent si consistent.

6. Lasa copilul sa-si exprime gandurile si emotiile, ingrijorarile si asculta-l cand o face.

7. Asigura-l ca il intelegi.

8. Respecta-i nevoile.

9. Comunica cu celalalt parinte astfel incat sa aplicati aceleasi reguli, sa mentineti impreuna limitele si sa nu-i cumparati aceleasi cadouri.

10. Respectati-va reciproc cu celalalt parinte.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație