5 sfaturi pentru o relație mai bună cu mamele noastre!

relatie cu mama

Te simţi un pic depaşită de tot ce ți se întâmplă, epuizată de alergătura casă – grădiniţă – serviciu, de făcut piaţa, de nopţile nedormite pentru că pruncul tău nu se simte bine? La serviciu sarcinile vin în foc automat, iar randamentul tău nu este activat nici de trei cafele tari? Ești un pic dezamăgită că nu ai haine la modă sau o tunsoare şic care să stârnească admiraţia celor din jurul tău? Îmi şi imaginez un cor de mame răspunzând la unison: daaaaaaaa! Atunci, dragele mele, iată 5 sfaturi pentur o relație mai bună cu mamele noastre

E simplu: eu scap mereu de angoasele acestea banale printr-o fugă la mama. Direct în braţele ei slăbite de atâta muncă eu îmi găsesc resursele care mă ajută să o iau de la capăt, mai puternică şi mai frumoasă. Exact ca mama.

Mama mea tânjea și ea după mama ei

Locuim la 300 de kilometri distanţă una de cealaltă. Săptămâna trecută am găsit-o foarte agitată: să cumpere din supermarket exact produsele bio pe care le consumă copiii mei, să coacă prăjitura preferată a soţului meu şi, desigur, să aranjeze casa armonios, aşa cum o făcea și când eram mică. Totul trebuia să fie idilic. Am privit-o în ochi încercând să intuiesc motivul real al agitaţiei ei şi atunci am înţeles: mama mea tânjea şi ea după mama ei (de care s-a despărţit mult prea repede). Exact ca mine.

Atunci am înţeles: toate mamele au nevoie de mamele lor, într-o căutare complexă a ceea ce primeau odinioară: alint şi protecţie. Ajungi în această căutare, în această permanentă dorinţă interioară de a rezona cu mama ta, chiar dacă natura relaţiei tale cu cea care ţi-a dat viaţă nu a fost mereu pozitivă. Ştiu, când eşti în postura fetei zburdalnice ai impresia că mama este prea critică faţă de tine, prea insistentă cu dădăceala. În plus, îţi reproşează des că nu o asculţi, că faci alegeri greşite sau că nu ai timp suficient pentru o discuţie relaxată cu ea.

Apoi devii şi tu mamă şi vezi lucrurile din altă perspectivă.

Psihologii ne dau numeroase sfaturi care să ne apropiem şi mai mult mama, pentru un confort sufletesc armonios. Să aprofundăm câteva dintre ele:

1. Spune-i câtă nevoie ai de răsfăţul ei!

De cele mai multe ori, aşteptăm ca mamele noastre să înceapă furtuna declaraţiilor de iubire, o furtună mai mult sau mai puţin copleşitoare. Poate că este timpul să facem noi prima mişcare, și cu siguranţă efectul asupra relaţiei cu mamele noastre va fi benefic. O relație mai bună cu mamele noastre este cel mai bun medicament pentru suflet.

2. Schimbă ceva în comportamentul tău, în bine!

La fel, aşteptăm de la mamele noastre schimbări, mari sau mai puţin importante. Dar dacă am face-o noi mai întâi? Este ca într-un dans: dacă un partener schimbă ritmul sau stilul, celălat partener se adaptează, aproape firesc, la schimbare. De asemenea, comunică şi încearcă să fii o ascultătoare activă. Mamele ne cunosc cel mai bine, însă ele nu sunt cititoare de gînduri! De aceea, pentru a avea o relație mai bună cu mamele noastre este nevoie să le explicăm cu mai multă răbdare ceea ce simţim şi ne dorim.

3. Cere-ţi scuze dacă ai greşit!

Conflictul cu mamele noastre este inevitabil, dar este bine să ne montăm psihic să le facem faţă cu răbdare. Unele prietene, mame şi ele, îmi spun că evită de cele mai multe ori să-şi înfrunte mama atunci când apar divergenţe. Eu cred că este mai sănătos să trecem prin acest conflict într-un mod raţional, care să ducă la dulcea împăcare, după ce toată lumea a spus ce avea de spus.

4. Încearcă să priveşti lucrurile din perspectiva ei!

Una din cele mai puternice amintiri a fiecăreia dintre noi cred că este momentul în care ne încălţam cu pantofii mamei şi ne priveam în oglindă. Haideţi să continuăm să facem acest lucru, la figurat, punându-ne în continuare în papucii ei. Vom înţelege astfel mai bine că mamele noastre au crescut în contexte diferite de ale noastre, cu alte valori şi profesionale şi familiale. Puţină empatie, aşadar!

5. Acceptă dezacordul!

Mamele noastre ne contrazic în multe privinţe iar noi tindem să fim defensive, nu-i aşa? Cred că sunt anumite subiecte despre care trebuie să înţelegem că nu vom fi niciodată pe aceeaşi lungime de undă şi să acceptam acest lucru ca pe un dat. La urma urmei, am rupt cordonul ombilical, suntem persoane diferite, aşadar este firesc să gândim şi să avem perspective care nu sunt identice.

Pentru ca povestea ta și a copiluli tău să fie una fericită citește șiCopilul constient”

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație