Gáspár György: “Adesea este extrem de greu să le oferim copiilor noștri ceea ce noi nu am primit în copilărie”

Vorbim cu Gáspár György

Gáspár György despre mindfulness pentru părinți și copii

Gáspár György este psiholog clinician, psihoterapeut și președintele Asociaţiei Multiculturale de Psihologie şi Psihoterapie, o prezență caldă și lucidă care ne-a captivat în trecut la Serile TOTUL DESPRE MAME.  Mai jos, Gáspár György ne răspunde la câteva întrebări despre practica mindfulness în viața părinților.

TOTUL DESPRE MAME: Practica occidentală mindfulness are la bază vechi tradiții orientale și este cunoscută, mai ales, ca practică spirituală. Tu, în schimb, ne vei vorbi despre mindfulness în calitatea ta de psiholog și preşedinte al Asociaţiei Multiculturale de Psihologie şi Psihoterapie. Care sunt, deci, aplicațiile midfulness în psihologie?

Gáspár György: În lumea științifică, practica mindfulness a fost introdusă prin ceea ce, astăzi, numim psihologia budistă – o ramură în teorie nouă, însă extrem de veche ca practică. În ultimii treizeci de ani, majoritatea modelelor psihoterapeutice semnificative au integrat conceptul de mindfulness, aceeași tendință fiind prezentă și la nivelul strategiilor de parenting.

Tratamentul tulburărilor de anxietate, intervențiile în depresie, managementul emoțional, reducerea stresului, gestionarea durerii cronice, tratamentul adicțiilor și al tulburărilor de comportament alimentar, vindecarea rănilor relaționale sunt doar câteva dintre formele de tratament psihologic în care practica mindfulness este integrată cu mare succes prin care îi observăm, constant, beneficiile. Se cercetează în continuare efectul benefic pe care-l poate avea în ameliorarea dezechilibrelor de personalitate și în tratamentul unor patologii care, până de curând, au cunoscut doar intervenție farmaceutică.

Îndrăznesc a spune că integrararea și cultivarea stării de mindfulness este una dintre cele mai semnificative îmbunătățiri pe care intervenția psihologică le-a cunoscut în ultimele decenii.

TDM: Care sunt principalele beneficii ale practicii mindfulness? Există și posibile dezavantaje ale acesteia?

G.G.: Studiile de specialitate arată cu încredere că „starea de prezență conștientă” (mindfulness) reduce suferința umană și ne ajută să (re)câștigăm bogăția momentului prezent – singurul moment care contează cu adevărat. Un alt beneficiu major este acela că detașarea de judecata critică favorizează compasiunea, față de sine și ceilalți, și reduce critica.

S-au căutat și efectele secundare însă nu s-a găsit nimic concludent, nici eu nu am constatat dezavantaje în practica terapeutică. Acest aspect este diferit de tratamentul medicamentos, acolo unde nu au fost atinse încă astfel de progrese, adică beneficii fără costuri adiacente.

Pe scurt, practica mindfulness nu prezintă costuri financiare, ne îmbunătățește semnificativ calitatea vieții, sporește concentrarea și conștientizarea, ajutându-ne, în același timp, să ne gestionăm mult mai bine gândurile și experiențele negative.

TDM: Cum asimilăm această practică a obiectivității și detașării unei zonei prin excelență emoționale din viața noastră, cum este creșterea copiilor. Există riscul ca noi sau copiii noștri să devenim pasivi și prea puțini implicați?

G.G.: Aceasta este o îngrijorare pe care mintea umană o are adesea însă mindfulness nu înseamnă pasivitate, ci implicăo conectare aparte la sine și la copil. În relația părinte-copil sau în relația de cuplu știm că suntem predispuși la a exprima vulnerabilitate maximă, ceea ce duce la „reacții” – adică acțiuni automate și negândite.

Prezența conștientă facilitează observarea trăirilor noastre subiective și a activării emoționale, ajutându-ne să „răspundem” – să avem comportamente bine gândite și ne-automate. Asimilarea se face pe bază de „intenție” și practică sistematică, studiile clinice ne arată că beneficiile se observă după un interval de minim opt săptămâni de angajament conștient față de momentul prezent.

TDM: Pentru a obține beneficiile propuse de mindfulness este nevoie de o practică susținută, de includerea unui nou program în viața noastră aglomerată sau putem aplica tehnicile pe care ni le vei propune la conferință din mers? Cât de realistă este includerea acestei practici în stilul de viață de astăzi, când trăim într-o perpetuă cursă contra-cronometru?

G.G.: A fi mindful înseamnă a fi conștient de emoțiile și gândurile mele, a fi deschis și față de trăirile celor din jur și a răspunde într-o manieră non-critică. Stilul actual de viață, pentru cei mai mulți dintre noi, este unul epuizant și nesănătos. Deschiderea uriașă, la nivel mondial, față de mindfulness nu este întâmplătoare – noi oamenii avem nevoie de ceva care să ne scoată de pe modul de pilot automat, pentru a nu ajunge niște roboți. Astfel, a practica prezența conștientă în viața de familie necesită efort, însă beneficiile sunt majore – o conectarea profundă la copil, zâmbete autentice, relații bazate pe încredere și siguranță, strategii eficiente de rezolvare a conflictelor.

Soții Kabat-Zinn, cei care au scris bestsellerul internațional „Mindfulness pentru părinți” – publicat în limba română de Editura Herald – folosesc o comparație între meditație și creșterea copiilor, considerând parentajul un fel de retreat, o retragere extinsă care ne oferă oportunitatea unei lucrări interioare de care poate beneficia întreaga familie. Cu alte cuvinte, starea de mindfulness ne ajută să gestionăm mai bine stresul aferent rolului de părinte, sprijină vindecarea noastră interioară și facilitează cultivarea relaționării sănătoase în interacțiunea părinte-copil. Fiind conștienți de aceste beneficii, consider că merită să ne flexibilizăm pentru a practica prezența conștientă ca stare de zi cu zi.

 

TDM: Când începem, ca părinți, să practicăm mindfulness în relația părinte-copil? 

G.G.: Este minunat dacă începem practica mindfulness ACUM – este timpul cel mai potrivit – indiferent dacă suntem sau nu părinți, dacă avem copii preșcolari, adolescenți sau (copii deja) adulți. Îmi place să cred că niciodată nu este prea târziu pentru a construi interacțiuni sănătoase în relația părinte-copil. La atelierele mele am întâlnit mulți părinți de copii mici, numeroși adulți care se pregăteau să devină părinți și uneori bunici care aveau ca intenție să repare ceea ce s-a lezat în trecut.

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație