Sau nu chiar duşmani, ci să spunem că se antipatizează uşor
Sunt singura căreia scenariul următor îi sună foarte cunoscut?
Copilul tău îşi face un prieten cu care se înţelege de minune. Te bucuri şi zâmbeşti înduioşată când îi vezi cum se joacă împreună, cum îşi smulg cu ţipete groaznice cu camion cu remorcă din mână şi se împacă în doar câteva minune, molfăind fericiţi o bucată de covrig care se înţepenise anul trecut între remorcă şi cabina şoferului. Toate bune şi frumoase, distracţia curge în valuri şi copiii nu vor să se mai despartă, dar tu ai o problemă: părinţii celuilalt copil. Ţi se par preţioşi, aroganţi, băgăcioşi, exageraţi sau pur şi simplu nu aveţi nimic în comun şi ultimul lucru din lume de care ai chef este să îţi petreci timpul cu ei. Şi, totuşi, încerci să strângi din dinţi şi să zâmbeşti politicos, de dragul copilului tău. Chiar trebuie să faci asta?
Importanţa prietenilor pentru copii
Dacă în perioada preşcolară familia satisface cea mai mare parte a nevoilor unui copil, odată cu vârsta creşte şi nevoia sa de a socializa, de a se compara cu alţi copii de seama lui şi de a obţine aprobarea grupului. Pentru a înflori pe deplin, cei mici au nevoie de prieteni.
Ca şi adulţii, copiii îşi aleg prietenii treptat, în funcţie de personalitatea pe care o au şi de pasiunile comune. Psihologul Suzanne Vallières explică: „Prietenii îi permit copilului să înveţe să colaboreze, să împărtăşească, să rezolve probleme şi să ţină cont de punctul de vedere al celorlalţi.”
De dragul copilului
Ar fi nerealist să îţi propui ca toţi părinţii prietenilor copiilor tăi să devină şi prietenii tăi. Diferenţele de opinii în ceea ce priveşte educaţia celor mici, vederile politice, reacţiile în faţa unor teme sociale, toate sunt motive de divergenţe între tine şi o altă mămica. Alteori poate fi vorba pur şi simplu de „lipsa chimiei” – nu îţi place pentru că e blondă, pentru că se laudă de fiecare dată cu excursii în ţări exotice sau pentru că are slujba la care tu visai înainte să rămâi însărcinată. Nu de motive ducem lipsa atunci când vrem să argumentăm fraza: „Nu, nu aş vrea să mergem la film împreună cu…”
Este important să ne dăm câţiva paşi în spate şi să reflectăm la rece asupra subiectului. Fiecare dintre noi ne dorim ca cei mici să fie acceptaţi de către ceilalţi şi să aibă o mulţime de prieteni. Aşa încât să analizăm pe rând situaţiile:
„Nu am nimic împotriva părinţilor, însă nu mă văd prietenă la cataramă cu ei”
Acesta este cel mai fericit caz dintre cele nefericite. Dacă poţi menţine o conversaţie de politeţe preţ de câteva minute de fiecare dată când vă vedeţi, atunci este perfect! Încearcă să eviţi subiectele „fierbinţi” precum educaţia cu palme la fund, calităţile nutritive ale cartofilor prăjiţi şi plagiatul în lucrările de doctorat. În schimb, puteţi discuta despre grădiniţe sau profesori, întâmplări amuzante din viaţa celor mici sau chiar despre povestea naşterii copilului. Te asigur că, deşi este un subiect delicat, poate „dezlega limba” chiar şi celei mai neprietenoase mămici.
„Pur şi simplu nu îi pot suferi!”
Dacă nu îţi place tonul cu care mama celui mai bun prieten al copilului tău se adresează copiilor, modul în care ţine morţiş să îţi dea lecţii de viaţă de fiecare dată când vă întâlniţi sau pur şi simplu felul ei de a fi, atunci ar trebui să stai de vorbă deschis şi sincer cu puiul tău, mai ales dacă este mare şi poate înţelege acest lucru cu uşurinţă. Din felul în care tu reacţionezi într-o astfel de situaţie el va învăţa ce are de făcut pe viitor. Explică-i că nu ai nimic împotriva prieteniei dintre ei doi, dar că nu eşti deschisă vizitelor „extinse” sau ieşirilor de weekend împreună cu familia prietenului său. Fă-l să înţeleagă că, aşa cum lui nu îi place de mătuşa ta pentru că miroase ciudat, şi tu ai antipatiile tale, iar acesta este un lucru absolut normal.
Faţă de părinţii respectivi păstrează o atitudine politicoasă, care să nu dea ocazia unor discuţii mai aprinse.
„Stilul lor de viaţă este unul periculos pentru copiii mei”
Familiile în care unul dintre părinţi este alcoolic, în care se folosesc metode neortodoxe de educaţie sau în care părinţii au certuri violente sunt motive serioase de îngrijorare atunci când vine vorba de prieteniile între copii. Dacă nu poţi face ceva pentru a-i ajuta pe copiii care provin dintr-un astfel de nociv, cel mai sănătos este să încerci cu delicateţe să îţi îndepărtezi copilul din acest cerc. Oferă-i alternative: o ieşire în afara oraşului împreună cu o altă familie cu copii, un cerc de arte sau o vizită făcută unor prieteni pe care nu i-a întâlnit de mult timp. Abate-i gândul de la noul său prieten şi de la familia sa, oferindu-i situaţii în care să lege noi prietenii. Din păcate, zicala „Prietenii ţi-i alegi singur, părinţii însă nu” este valabilă şi în acest caz.
Dincolo de cele trei variante expuse, ar mai fi şi situaţia în care prietenii voştri buni au un copil pe care pur şi simplu nu îl poţi suferi, oricâte eforturi aţi făcut până în prezent. Însă despre acest lucru vom vorbi altă dată.
Ţie ţi s-a întâmplat să ai antipatii la locul de joacă şi să eviţi alţi părinţi?
