Ce este în creierul unui adolescent? Lucruri pe care ar fi bine să le știi

Vâltoarea minții. Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență

Creierul unui adolescent este plin de informații și de gânduri contradictorii, iar această perioadă din viața fiecăruia este una dintre cele mai confuze, plină de întrebări ce necesită răspunsuri.

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în creierul copilului tău adolescent? La ce s-a gândit când a făcut o anumită alegere? De ce nu te ascultă atunci când îi spui ceva? Uneori, un adolescent pare rupt de lumea în care trăim, este cu capul în nori și pare să trăiască într-o realitate paralelă. Ca părinți, ne putem simți dezorientați sau frustrați atunci când perspectivele adolescenților sunt complet diferite de ale noastre.

Specialiștii susțin că este absolut normal să întâmpinăm dificultăți atunci când încercăm să comunicăm cu un adolescent. La această vârstă copilul nu și-a perfecționat încă arta de a-și comunica gândurile și sentimentele și uneori vei simți că e nevoie să ghicești experiențele prin care trece. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât adolescentul are un comportament sfidător, argumentează și se luptă cu eforturile pe care tu le depui pentru a-l susține.

A sta și a-ți asculta copilul adolescent fără a încerca să intervii și să-l ajuți să-și modifice puțin felul în care gândește este destul de dificil pentru că noi, ca părinți, avem și acest rol de a-i ghida și a-i învăța pe copii. Însă, uneori, tot ceea ce au nevoie este să fie ascultați. Iar opinia unui adolescent nu trebuie generalizată. Dacă unul gândește într-un fel, nu înseamnă că toți gândesc la fel.

Jurnaliștii de la empoweringparents.com au făcut un studiu printre adolescenți și i-au rugat să răspundă la următoarea întrebare: ”Dacă ai putea să le spui părinților tăi un singur lucru și ai fi sigur că te ascultă și te înțeleg pe deplin, care ar fi acesta?”. Iată mai jos cele mai relevante răspunsuri:

”Nu mai încerca să rezolvi lucrurile în locul meu!”

Adolescența este perioada marilor schimbări: fizice, mentale și emoționale. Dacă stăm tot timpul cu gura pe copii, încercăm să-i ajutăm și să le oferim soluții, chiar și atunci când suntem bine intenționați, la un moment dat, adolescentul ar putea crede că e ceva în neregulă cu el. Înainte de a interveni și de a repara lucrurile în locul lor, gândește-te dacă este vorba despre o chestiune de viață și de moarte și dacă nu ar putea foarte bine să o facă și ei, chiar și greșit. Îi poți oferi adolescentului un sfat, îi poți spune că îl susții în deciziile pe care le ia și trebuie să intervii doar atunci când îi poate fi afectată siguranța sau integritatea.

”Amintește-ți cum era când erai tu adolescent. Cum te simțeai?”

Dacă cineva mi-ar da cineva 100 de mii de euro ca să mă întorc în timp și să-mi retrăiesc adolescența, probabil că nu aș face-o. M-ar aștepta acolo conflicte cu părinții, presiunea anturajului, despărțiri romantice dureroase, treaba la care mă puneau părinții, faptul că mi se spunea mereu ce să fac, coșurile de pe față și stânjeneala socială.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de adolescență, cu atât ne amintim mai puțin acele emoții intense cu care ne confruntam. Adolescentul tău trece prin aceleași stări, așa că empatizează cu el.

”Fac o mulțime de greșeli și suport consecințele. După asta, morala trebuie să înceteze pentru că mi-am învățat lecția. Iar dacă voi greși din nou, vei avea ocazia să mă pedepsești”.

Acest comentariu chiar spune tot ce e necesar. Nimănui nu-i place să-i fie amintite tot timpul greșelile din trecut.

”Sunt la fel de bun ca fratele meu. Uneori sunt mai bun la anumite materii”.

Comparația cu fratele meu mereu m-a scos din sărite. Replicile mamei care subaprecia tot ce făceam și mi-l dădea mereu exemplu pe fratele meu, nu le pot uita nici în ziua de azi. Imaginează-ți că șeful tău te compară mereu cu colegul tău de birou și că ți-l oferă ca exemplu pozitiv în fiecare zi. Nu cred că ai putea rezista.

”Se poate ca uneori să fii atentă doar la mine?”

Adolescenții sunt absorbiți de propria persoană. Chiar dacă încercăm să-i învățăm să fie empatici, să iasă de sub carapacea lor și să fie atenți și la nevoile celor din jur, este foarte bine ca uneori să-i lăsăm în pace și să-i înțelegem. O îmbrățișare, o bătaie pe umăr sau un simplu ”îmi pare rău că ai avut o zi grea” pot muta munții din loc.

”Nu mai încerca să mă controlezi permanent”

A privi pe cineva drag cum ia o decizie greșită și a nu interveni pare să fie cel mai dificil lucru. A fi părinte înseamnă o lecție permanentă despre cum să te comporți și cum să-ți lași copilul liber atunci când are nevoie să facă acest lucru. Nu încerca să-l controlezi permanent pentru că astfel nu-l vei proteja. Este viața lui și mai devreme sau mai târziu va face oricum propriile alegeri.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()