Ce înseamnă pentru tine fericirea în familie?

familie-fericita-totul-despre-mame

Fericirea în familie e cea mai tare!

Pentru noi, părinții, sursa principală de fericire este una sau mai multe mogâldeţe care au cei mai dulci pupici şi cele mai calde îmbrăţişări, de acord?

Doar că labirinturile pe care se scurge fericirea nu au acelaşi traseu întortocheat la toţi părinţii. Pentru că am vrut să aflăm mai multe despre cum arată fericirea în familie, făcut o scurtă anchetă în redacția TOTUL DESPRE MAME fix pe acest subiect. Iată ce am aflat:

Fericirea în familie, mai mult despre cei dragi

“Dacă, până să devin mamă, cuantificam fericirea în numărul zilelor de vacanţă petrecute departe de casă, al filmelor văzute sau al cărţilor citite, de când am născut fericirea în familie e mai puţin despre mine şi mai mult despre cei dragi. Aşa se face că, în prezent, fericirea se măsoară, mai presus de toate, în gradul de sănătate al membrilor familiei. Apoi, în timpul liber pe care îl petrec alături de ei. Fericirea mai înseamnă şi să-mi văd copiii cum înghit aproape pe nemestecate bucăţele peste care am presărat, pe lângă condimente pentru gust, multă iubire pentru suflet. Fericirea e când copiii încep să respire liniştit, cu capul pe umărul tău, în timp ce eşti în mijlocul poveştii – semn că au adormit buştean. Mai e loc de fericire şi când sar în braţele tale chiar dacă sunt în pragul adolescenţei, ca un căţel prea mare şi prea iubitor, gata să-şi doboare stăpânul cu entuziasmul său. În fine, fericire e când cu greu mai găseşti loc liber pe pereţii casei, să lipeşti încă o felicitare sau încă un bileţel plin cu inimioare roşii, căsuţe colorate, mămici zâmbitoare şi declaraţii de dragoste scrise cu litere strâmbe, inegale, tremurânde, ezitante, dar pline de iubire. Asta înseamnă acum fericire.” (Adriana Moscu)

Masa, râsetele şi dansul, surse de fericire

Ştiţi mesele acelea lungi cu multe locuri, toate ocupate de oameni veseli, gălăgioşi, care povestesc precipitat păţanii noi sau amintiri din trecut, timp în care îşi dau unul altuia câte un bol sau un platou cu mâncare, îşi toarnă băutura preferată în pahare şi verifică cât de mult s-a întins pe obraz sosul de la tarta zemoasă cu fructe? Mesele la care, uneori, se aude un zgomot surd provocat de diverse pricini, urmat de un „pardon” timid şi de hohote de râs, şi la care, în zumzetul acela de stupină, se creează o conexiune aşa de faină, încât masa se prelungeşte şi nu-i mai vine nimănui să spargă gaşca? Ei bine, cam aşa e o bucăţică din fericirea în familia noastră. Restul bucăţilor de beatitudine familială includ înghesuirea pe canapea şi citirea pe voci din „Alexander, şoricelul de jucărie”, „Isprăvile lui Guguţă” sau „Micuţul Nicolas”, plecatul tam-nesam din oraş, fără să le spunem copiilor unde, dar cu o destinaţie finală ce le aduce pe chipuri un zâmbet larg cât o merdenea, şi (chiar fericirea în familie de-aseară), o samba generală pe muzica din Rio 2. Şi mai e o fericire pe care cuvintele o pot cu greu cuprinde, acea fericire care apare exact atunci când eşti mai dezorientat şi cu moralul la şiretul pantofului, o fericire simplă, şoptită cu voci mici, puternice, glumeţe, tânguitoare sau curioase şi care conţine mereu un cuvânt fără de care nici eu, dar nici ei nu mai putem trăi: mama!” (Raluca Dumitrică)

“Fericire = mesele de seară în familie, atunci când ne amintim să ne aşezăm cu toţii la masă, atunci când ne amintim să ne întrebăm cum ne-a fost ziua, atunci când ne amintim să împărtăşim cel mai bun şi cel mai rău moment al zilei, atunci cînd, inevitabil, unul dintre noi va spune că cel mai bun moment al zilei este acesta, acum, când stăm cu toţii la masă, ne privim, ne ascultăm, suntem împreună.” (Simina Bădică)

Fericirea în familie este acum!

Fericirea în familie este ceea ce trăiesc acum. Simt că am motive să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am doi copii sănătoşi, că noi, părinţii, suntem sănătoşi şi putem avea grijă de ei, că reuşim să mergem în vacanţe împreună, să ne petrecem câteva ore pe zi împreună, să ne plimbam cu bicicletele, să facem prăjituri, să citim, să vorbim, să povestim, să ne jucăm cu Lego şi să ne gâdilăm până la lacrimi. Întotdeauna ar fi loc şi de mai mult, pentru că niciodată nu suntem pe deplin mulţumiţi şi fericiţi, însă după experienţă ultimilor ani cred că am parte de cea mai mare fericire legată de familia mea. Dar, dacă tot mi-a trecut prin cap, e păcat să nu amintesc că singurul lucru ce-mi lipseşte pentru a atinge fericirea supremă în familie ar fi câteva ore petrecute în doi, eu şi soţul meu. Însă, cel puţin până ce copiii vor mai creşte, nu se va întâmpla asta, lucru pe care mi l-am asumat cu toată răspunderea. Vom avea timp să stăm în doi muuuulţi ani după ce copiii vor pleca din cuibul nostru, lucru de care suntem conştienţi.”(Ramona Dinescu)

La voi cum arată fericirea în familie?

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație