De la cursul de parenting fluid am învățat care este diferența dintre limite și limitări.
Când vorbim despre spațiu, ne gândim deseori la un loc anume, nu la o relație. Este ceva care există în afara noastră și pe care îl locuim. Aici este spațiul meu exterior. Adică este ceea ce corpul meu ocupă. Spațiul este, însă, și un loc în care eu intru în relație cu celălat corp, care poate fi al soției mele, al copilului meu, sau al celui de pe stradă. L-aș numi spațiul relațional. Poate ați observat că, atunci când stăm într-un autobuz plin de oameni sau încercam să ne strecurăm prin mulțime, suntem tentați firește să creăm o distanță între noi. Este o reacție firească ce are la bază o nevoie esențială, intimitatea. Cu alte cuvinte, corpul nostru cât și psihicul nostru au niște limite. În ele ne mișcăm, în ele funcționam. Dar ce facem cu limitările? Există vreo diferență? Ce mă face să mă simt atât de nenatural în relație cu corpul meu și cu copilul meu? Iată câteva întrebări la care am găsit un răspuns la cursul de parenting fluid.
Care este legătura între spațiu și parenting fluid?
La cursul de parenting fluid realizat de Diana Vasile, psihoterapeut principal, psiholog clinician și cadru didactic universitar, și Irina Țepuru, psihoterapeut, președintele Asociației Române de Psihoterapie prin Dans și Mișcare am conștientizat o diferența care mă ajută mult în relația cu Efrem, băiatul meu de 4 ani. Există o deosebire între limite și limitări. Ce înseamnă asta? Limitele sunt naturale. Fac parte din ceea ce numim Eu. Ce m-a uimit este că limitele nu constrâng, ci delimitează un spațiu în care poți să te miști. Delimitarea este flexibilă și ține într-un fel de ce spuneau oamenii înțelepți, a-ți lărgi inima. Legătura dintre limite, inimă și spațiu este greu de explicat în câteva rânduri, dar foarte ușor de experimentat. Iar acesta e marele merit al cursului de parenting fluid. Limitările, în schimb, sunt răspunsul unui comportament care de cele mai multe ori atrage după sine o credință despre cine sunt eu și cum este lumea în care trăiesc. De pildă, în cazul meu, profesorul de sport care credea că singura metodă de a mă determina să fac performanță erau bătăile și înjurăturile. Dacă ar fi să rezum experienta mea în cuvinte și să traduc limitarea într-o convingere de viață, ar suna astfel: E interzis să te bucuri de sport. Perfomanța înseamnă suferință și umilință. Este un mesaj care mi-a limitat enorm experiența de viață și bucuria de a fi. Și, mai mult decât atât, mi-a furat ani de-a rândul capacitatea de a-mi da seama de limitele mele. Cum mă afectează asta în relația cu copilul meu?
Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V
Spațiul dintre mine și copil
Simplu. Sunt unul dintre părinții care NU știu să pună limite. Adică nu știu care este spațiul meu natural, ce pot să accept și ce nu, ce am nevoie să fac și ce nu în relație cu copilul meu, cât de flexibil sunt sau nu atunci când vine vorba de tolerența la stres. Nu știu. Las de multe ori garda jos, cum se spune, și apoi obosit de invazia de dorințe și nevoi ale copilului, mă las pradă emoțiilor din cele mai colorate. Furia este una dintre cele mai întâlnite emoții care vine cu greu în ajutorul redobândiri spațiului meu interior, intim. Este un moment al trasării limitelor interioare. Dar cu ce preț? Efrem învață de la mine că trebuie să te lași neputincios până într-un punct în care să îți pierzi controlul pentru a-ți recâștiga spațiul. Cu alte cuvinte, îl învăț că trebuie să înghită multe că până la urmă, rob furiei, să își recâștige intimitatea. E o luptă care epuizează și mutilează relațiile. Iar cel mai grav, este că în felul acesta, Efrem nu va învăța care sunt limitele lui dacă modelul lui este nelimitat în momentul furiei. Nelimitat are sensul aici de instabil, de ceva care poate oricând să răbufnească. Iar acest neașteptat duce la multă confuzie și induce o stare de nesiguranța. Copilul are voie de limite care să se simtă protejat.
Cum îl învățăm pe copil această diferență, concret?
Prin joc. Tot ce va trebuie sunt două sfori. Una pentru el, altă pentru voi. Fiecare își găsește un loc în cameră și trasează un spațiu. De cele mai multe ori acestea va fi oarecum rotund. Poate fi închis sau deschis. Apoi, fiecare are voie să-l decoreze cu obiecte din casă. După ce terminați cu finisarea, va așezați în spațiul nou creat și îl locuiți. Fiți atenți la ce simțiți în corp. În cazul meu, spațiul meu e simplu și aproape gol. Limitele sunt groase, dar poartă în ele tot felul de imagini dureroase. Are o deschidere dar nu pentru a primi oameni, ci pentru a evada din când în când. Iar când cineva vrea să între la mine în spațiu, eu vreau să ies. Este un spațiu în care sunt singur și în care îmi e frică să stau mult. Efrem și-a făcut și el spațiul. L-a umplut cu o groază de mașinuțe. Un semn că are nevoie de mult atenție din exterior că să simtă bine în interior. M-am întristat un pic când am văzut scena asta acasă. L-am rugat apoi să mă cheme la el în vizită. Și m-a chemat. Când m-am dus în spațiul lui, Efrem și-a dat seama că totul e prea mic și a făcut un lucru extraordinar: și-a extins limitele. A făcut loc pentru că tatăl lui să intre. Nu știu ce a înțeles el rațional, dar s-a văzut pe fața lui și în corpul lui cum găsirea acestei soluții l-a bucurat. Acum puteam să stăm amândoi în casa lui, în spațiul lui și poate așa în inima lui. Merită să faceți des exercițiul asta. Să învățam împreună să ne lărgim inimile pentru copiii noștri că ei să învețe de la noi cum să o facă în bucurie. Iar un alt lucru pe care cred că l-a perceput sau eu mai degrabă l-am conștientizat este că e important să îmi dau seama de limitele mele, căci doar așa văd și simt spațial pe care-l locuiesc. Iar copilul are spațiul lui, corpul lui, limitele lui, inimă lui, viață lui. Așa am învățat că limitele separă și unesc. Desenează un interval în care poate avea loc intimitatea. Limitările în schimb anulează intimitatea, deformează stimă de șine, și da loc violenței.
Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsesti și alte articole cel puțin la fel de interesante.
