Ce am învățat la primul curs de parenting fluid

Marius Constantinescu

Cum te ajută parentingul fluid să îți armonizezi corpul cu sufletul și mintea

Va amintiţi tabloul lui Pablo Picasso, Guernica? Este imaginea războiului civil din Spania anilor 30. Când îl priveşti este ca şi cum ai fi în faţă unei bombe care tocmai a explodat. Ochii caută unitatea, dar totul e fragmentat şi simţi durere. Nimic nu curge, totul este blocat. Sunt bucăţi sfâşiate într-un singur corp. Dar ce legătură este între tabloul marelui artist şi atelierul de parenting fluid la care am participat pe 14 mai, primul dintr-o serie de cinci module?

Ei bine, acest tablou este imaginea conflictului meu interior care se manifestă asemenea unui dans abstract din care lipseşte fluiditatea. Iar la acest spectacol al incongruenţei participa direct chiar copilul meu. Ce vede el şi cum mă vede el sunt cele două întrebări fundamentale cu care am plecat de la atelierul susţinut cu atâta lejeritatea şi profesionalism de Diana Vasile, psihoterapeut principal, psiholog clinician și cadru didactic universitar, şi Irina Tepuru, psihoterapeut, președintele Asociației Române de Psihoterapie prin Dans și Mișcare.

guernica
„Guernica” de Pablo Picasso
„Guernica” de Pablo Picasso
„Guernica” de Pablo Picasso

Ce am învățat eu la cursul de parenting fluid?

Corpul este un mesaj. Mişcările lui sunt cuvintele. Iar cuvintele transmise de corpul meu se întrupează în corpul copilului meu. Şi că să nu fie doar o filosofie a corpului, la curs am făcut un mic exerciţiu care pe mine m-a ajutat foarte mult să-mi dau seama ce fac eu în spaţiul pe care-l ocup şi cum îl ocup. Am lucrat în perechi – unul se mişcă iar celelalt observă, urmând ca la final fiecare să dea feedback. Eu mă mişc pe margini. Ezit să întru în centru. Gâtul e înţepenit. Picioarele se mişcă greu, iar bazinul e aproape imobil. Mâinile sunt active, iar mişcarea lor contrastează cu imaginea statică a unui corp care pare înţepenit. După ce am primit acest feedback de la partenerul meu observator, Diana a făcut o observaţie care m-a fulgerat: „Gândiţi-va că aşa va vede copilul dumneavoastră.”

După atâtea seminarii şi cursuri de parenting la care am participat, după atâtea cărţi citite şi exerciţii făcute împreună cu copilul meu, eu, fără să-mi dau seama eu îi arătăm prin acest dans al discontinutiatii cum să te mişti prin viaţă. Cu teamă de centru, cu ochii în jos, cu corpul greu şi aproape înţepenit, cu frică de a relaţiona etc. Probabil că o să spuneţi: „Păi, da. Asta e mesajul nonverbal. Cum nu ţi-ai dat seama până acum, mai ales că te lauzi că ai fost la mai toate evenimentele de parenting şi eşti un părinte conştient?”

Aşa este. Ştiam de mesajul nonverbal şi cum se transmite. Mă gândeam la el, dar nu îl trăiam conştient în corp. Este o mare diferenţă, iar de această diferenţa poţi deveni singur conştient, dar fără o persoană în faţa ta care să-ţi ofere o oglindire eficientă nu poţi înţelege ceea ce transmiţi. De ce? E simplu. Noi nu avem acces la chipul nostru, decât la chipul celui din faţă noastră. Cu alte cuvinte, am nevoie de tine şi de prezenţa ta că să îmi spui ce îţi spune corpul meu. Iar asta am învăţat prin joc şi experinţă la atelierul de parenting fluid.

Cum am pus în practică ce am învăţat?

Exercițiul mi-a arătat că există multe blocaje în corp. Că unele părţi sunt rigide, altele haotice. Iar această dinamică creează confuzie în privitor. Aceste blocaje sunt semnele unor impasuri, unor conflicte interioare. Pendulez de la furie la entuziasm exagerat, iar rezolvarea lor cere timp şi efort şi întâlnire cu oameni care mă pot ajută în procesul vindecării sau, mai bine spus, al fluidizării. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să experimentez noi relaţii cu spaţiul şi cu corpul meu în spaţiu, aşa că l-am luat pe Efrem şi când am fost în parc, nu m-a ferit de centru, ci l-am cucerit alături de el. Am intrat în relaţie şi am început să mă simt bine cu şi în corpul meu. Efrem a refuzat schimbarea, dar încet încet părea că se simte în siguranţă. Apoi am făcut un mic dans acasă. I-am imitat mişcările şi am înţeles ce simte el. Copilul e spontan şi autentic, iar mişcările lui m-au făcut să mă simt foarte bine în corp, chiar dacă mai apărea frica de penibil.

De ce cred că e important să participi?

Pentru că te mişti. Ieşi din starea de confort şi te pui în situaţii în care corpul îşi reactivează memoria celulară. Dacă, de pildă, te simţi stânjenit în centru, corpul îţi transmite gânduri şi imagini despre o posibilă situaţie în care poate te-ai simţit umilit sau ameninţat. E fascinat să ai acces la această informaţie atât de fidel stocată în corpul tău care vorbeşte cu tine. Este o experienţă a adunării după un război care sparge acest puzzle interior, iar atelierul de parenting fluid te ajută concret să aduni piesele şi dai o imagine unică.

Iar când totul se strânge laolaltă şi toate părţile sunt integrate, apare sensul. Iar pentru copil un părinte fluid este un părinte care îi oferă un sens. O viaţă cu sens.

Te-ai întrebat vreodată ce ascunde expresia ”comunicăm dincolo de cuvinte”? Ai crezut că vorbele urmate de gesturi și înfățișare sunt singurele pârghii de comunicare pe care le avem? Știi cum să te conectezi cu copilul tău? Răspunsurile la aceste întrebări și despre comunicarea dincolo de cuvinte afli din prezentarea Parenting Fluid susținută de psihoterapeutul Diana Vasile și psihologul Irina Țepuru, pe 16 decembrie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Înscrierile sunt gratuite și se pot face aici: https://goo.gl/iYgr5V

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa