Ce să faci ca să nu ţipi la copii când ai o zi proastă

TOTUL DESPRE MAME
Ce să faci ca să nu ţipi la copii
Ce să faci ca să nu ţipi la copii

Ce să faci ca să nu ţipi la copii. Sfaturi de la dr. Laura Markham ca să nu ţipi la copii într-o zi proastă

„Mă străduiesc din răsputeri să nu ţip la copiii mei. Dar uneori, pur şi simplu, nu mă pot stăpâni. Izbucnesc, iar apoi mă simt atât de vinovată! Ştiu că de vină pentru comportamentul meu nu sunt lucrurile pe care le fac într-adevăr copiii, ci doar eu, care am avut o zi grea. Pot, oare, să mă opresc din ţipat? Care e secretul?” – Natalie

Ce să faci ca să nu ţipi la copii. Secretul este compasiunea

Citește cărțile Laurei Markham și află cum poți să devii un părinte calm, care să nu țipe și să nu facă apel la ”o palmă la fund” și cum să te descurci cu conflictele dintre frați. Acestea sunt disponibile AICI.

Compasiunea pentru copilul tău, desigur, dar mai întâi compasiune pentru tine. Nu poţi fi generos din punct de vedere emoţional atunci când eşti stresat, secătuit în interior şi ai sentimentul că nu eşti suficient de bun. Odată ce te vei simţi un pic mai puţin tensionat, vei gândi mai clar şi vei putea să te apropii de copilul tău într-un mod mai relaxat. Fără să ţipi.

Deci, atunci când observi că eşti irascibil, nu trebuie să te rușinezi sau să te învinovățești pentru starea ta – a fi tensionat face parte din fiinţa umană. Cu toţii avem zile grele. Gândeşte-te la iritarea ta ca la o lumină roşie intermitentă aflată pe tabloul de bord al maşinii tale. Iar când o vezi, ai ca variante să:

a) îţi dublezi eforturile pentru a controla comportamentul copilului, chiar dacă acest lucru îți dă o durere de cap şi te face să ţipi;

b) te cerţi singur pentru că nu eşti suficient de bun;

c) opreşti maşina, astfel încât becul să nu mai clipească, şi pleci să bei ceva;

d) îi mulţumeşti pentru avertizare şi te așezi și te gândești la ce ai putea face chiar acum pentru a te reîntoarce la o stare de iubire și pace interioară.

Deloc surprinzător, cel mai bun răspuns este d. Acea tensiune pe care o simţi este un semn că ar trebui să faci ceva. Dar cei mai mulţi dintre noi interpretează greşit acest semn şi ţipă, lucru sinonim cu decuplarea firelor din tabloul de bord. Mesajul este, de fapt, că e timpul pentru o revizie. Dacă nu te apuci imediat să ai grijă de tine, ai toate şansele să ajungi pe banda de urgenţă a drumului, urlând la copiii tăi.

Cum să nu ţipi la copii

Aşa că, în acele zile grele, de îndată ce observi că eşti nervos:

1. Opreşte-te. Lasă deoparte (tot ceea ce făceai). Respiră. Aminteşte-ţi că nu există nicio urgenţă reală. Respiră adânc. Lucrul ăsta o să te aducă înapoi în prezent, astfel încât să nu te lași înghiţit de emoţiile tale mari. Acum ai posibilitatea de a alege de cum să procedezi.

2. Nu răbufni în timp ce eşti furios. Vei simţi o nevoie stringentă de a te manifesta, dar ăsta e doar un semn că te afli în starea de luptă sau de zbor. E propriul tău semnal, asemănător cu becul intermitent de la maşină. Orice lecţie pe care trebuie să o predai va fi predată mai bine mai târziu, când eşti calm. Copiii nu pot învăţa când sunt supăraţi, şi, dacă eşti tu supărat, vor fi şi ei supăraţi.

Cea mai importantă lecţie pe care o poţi preda copilului în acest moment este gestionarea propriilor emoții. De fiecare dată când cortexul prefrontal ține în frâu manifestările emoționale, creierul tău își schimbă circuitele, aşa că, în timp, devine mai uşor să te controlezi. De altfel, de fiecare dată când îţi tolerezi emoțiile negative şi le accepţi fără a acționa în vreun fel, lucrezi la rezolvarea problemelor mai vechi, rămase neîncheiate, acestea fiind posibili factori declanșatori ai stărilor negative. Mai puţină tragedie, mai multă iubire.

3. Adună-ţi toată compasiunea şi oferă-ţi grija de care ai nevoie. Avem tendinţa de a crede că trebuie să aşteptăm ca cineva din afară să aibă grijă de noi. Dar a fi părinţii copiilor noştri înseamnă să învăţăm să ne fim şi nouă părinţi. Acel părinte iubitor de care ai nevoie în acele momente grele se află chiar în tine. Să creşti înseamnă să fii responsabil să ai grijă de tine, astfel încât să poţi acţiona ca un adult atunci când cei mici se poartă copilăreşte. Aşa că îmbrăţişează-te, literalmente.

Şi pune-ţi şi întrebarea: ce ai putea face chiar acum pentru a reveni la o stare de iubire şi de pace interioară? Dacă ştii deja răspunsul, fă-o şi gata. În cazul în care ai nevoie de o mare schimbare – spre exemplu, de mai mult somn sau de activitate fizică – concepe un plan prin care să le pui în aplicare. Şi dacă e ceva ce nu poate fi făcut decât mai târziu, cum ar fi să te bagi în pat mai devreme seara, scrie-ţi promisiunea pe o hârtie pe care să o pui într-un loc vizibil şi ţine-te de ea.

Ce să faci ca să nu ţipi la copii. Cheamă-ţi copiii, îmbrăţişează-i şi spune-le:

Eşti în continuare tensionat? Cheamă-ţi copiii, îmbrăţişează-i şi spune-le „îmi pare rău, dar eu sunt un pic indispus azi. Voi încerca să fiu drăguţ cu mine, ca să nu mai fiu aşa de irascibil cu voi… Puteţi şi voi încerca să fiţi buni cu mine? Promit să mă duc la culcare devreme în seara asta (sau altceva), astfel încât să nu fiu din nou irascibil mâine.”

Copiii învaţă atât de mult dintr-un astfel de comportament – cum să-şi gestioneze propriile emoţii, cum să empatizeze cu ceilalți. Copiii simt când suntem deconectaţi şi stresaţi şi preiau şi ei acest comportament, de aceea o îmbrăţişare îi poate aduce înapoi în starea lor cea bună. Sigur, vor mai uita şi ei, vor ţipa şi te vor călca pe nervi, dar vor face aceste lucruri mai rardecât de obicei. Iar tu îţi vei asuma responsabilitatea pentru propria irascibilitate, astfel încât ei nu vor avea senzaţia că sunt nişte oameni răi.

Iar când vei observa că începi din nou să ţipi, poţi să te opreşti, să respiri şi să spui „Îmi pare rău, latura mea irascibilă a preluat controlul. Să o luăm de la capăt. Iată ce am vrut să spun… <<Draga mea, am nevoie de mai multă linişte chiar acum, care ar fi o soluţia? Ai putea să te joci afară?>>”

Depune un jurământ de non-ţipat

Dar dacă eşti frecvent irascibil? Depune un jurământ de non-ţipat – adică ia un angajament public pe un ton respectuos. Cădeți cu toţii de comun acord asupra unui semnal făcut cu mâna pe care îl poate folosi oricine din familie atunci când tonul cuiva este mai puţin respectuos. Apoi, de îndată ce îţi observi tonul, opreşte-te şi spune „Hopa… Să încercăm să o luăm de la capăt. Să respirăm împreună de zece ori. Ok, să încercăm din nou. Ceea ce am vrut să spun este…”

Desigur, dacă eşti tensionat, nervos, irascibil în fiecare zi, e un semn că trebuie să schimbi ceva în viaţa ta. Te încurajez să cauţi orice fel de sprijin necesar pentru a face acest lucru. Meriţi să te simţi bine. Şi copiii merită tot ce e mai bun din tine, nu ce a mai rămas din tine.

Copyright © 2015 Dr. Laura Markham, traducere de Raluca Dumitrică cu permisiunea autorului. Articolul original a apărut aici.

Citește cărțile Laurei Markham și află cum poți să devii un părinte calm, care să nu țipe și să nu facă apel la ”o palmă la fund” și cum să te descurci cu conflictele dintre frați. Acestea pot fi cumpărate de AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa