Cum să previi certurile dintre fraţi

bataie-intre-frati-laura-markham-totul-despre-mame

Cele mai bune sfaturi despre cum putem preveni certurile dintre fraţi vin de la dr. Laura Markham

N-ai cum să previi toate certurile dintre fraţi. De fapt, nici nu ai vrea să faci asta. Conflictul face parte din fiecare relaţie umană, iar copiii învaţă din certurile dintre ei cum să-şi exprime nevoile şi dorinţele, să seteze respectuos limite asupra comportamentului ori a altor persoane şi să rezolve probleme găsind soluţii care funcţionează pentru ambele persoane implicate. Dar poţi să reduci lupta şi să faci ca certurile ce au loc să fie mult mai paşnice. Iată cum:

1. Empatizează cu sentimentele unui copil faţă de celălalt, dar stabileşte limite clare asupra acţiunilor lor.

Copiii au dreptul la propriile sentimente, care au un fel aparte de a se arată la fiinţe umane, cum ar fi la mâinile şi picioarele noastre. Dar toţi oamenii, chiar şi cei mici, ar trebui să fie traşi la răspundere pentru ceea ce fac cu mâinile, picioarele şi sentimentele lor.
“Când fratele tău umblă cu lucrurile tale eşti foarte furios. Poţi să-i spui cum te simţi în cuvinte. Fără să-l loveşti.”

“Ai vrea să poţi stă o jumătate de ora mai târziu, la fel că sora ta. Când o să fii în clasa a treia, vei putea să faci şi tu acest lucru. Între timp, poţi să-mi spui dacă eşti gelos pe sora ta, dar nu poţi să-i faci dezordine în camera. ”

2. Discuta cu cei mici despre cum să rezolvaţi conflictele pe cale paşnică:

“Spune ceea ce ai nevoie sau ce dorești, fără a atacă cealaltă persoană.”

“Ascultă ceea ce are cealaltă persoană de spus şi repetă pentru a arată că ai auzit.”

“Fii respectuos.”

“Rămâi ancorat în prezent, nu scoate la iveală conflicte din trecut.”

Pune lista pe frigider.

3. Învaţă-i pe copii tehnici sănătoase de autoliniştire…

… ucru ce poate fi o provocare. Cei mai mulţi dintre noi n-am învăţat să ne gestionăm propriile emoţii în copilărie, astfel încât nu reuşim să fim cele mai bune exemple. În momentele în care copiii sunt calmi, discută cu cei mici care sunt modurile sănătoase de a se calma când sunt furioşi, astfel încât să poată avea apoi o discuţie paşnică şi să poată rezolva lucrurile.

“Cântă la tobe.”

“Scrie în jurnal despre cât de supărat eşti.”

“Sapă o gaură în curte şi îngroapă-ţi acolo toate supărările tale.”

“Respiră şi numără până la 10.”

“Stai cu un adult.”

“Pune-ţi căştile la urechi şi dansează pe muzică dată la maxim.”

“Joacă-te afară cu mingea.”

Postează această listă pe frigider şi uită-te la ea când eşti furios, în faţa copiilor, pentru a fi un exemplu pentru ei folosind-o.

4. Etichetarea emoţiei este primul pas în gestionarea ei

Pe măsură ce se desfăşoară activităţile zilnice, observă emoţiile copiilor tăi şi analizează-le obiectiv.

“E atât de frustrant când lucrezi din greu la ceva şi se dărâmă aşa. Nu e de mirare că eşti furios.”

“Mă întreb dacă ai fost gelos atunci când prietenul tău s-a dus la joacă cu celălalt copil.”

Nu te simţi ca şi când ar trebui să le rezolvi problemele sau să-i faci să simtă altceva, trebuie doar să le recunoşti sentimentele astfel încât să şi le poată, la rândul lor, recunoaşte.

5. Învaţă-ţi copiii că furia este o reacţie la sentimente mai vulnerabile, precum durerea sau frica

Să recunoști sentimentele de dedesubt este întotdeauna mai eficient pentru estomparea furiei decât pur şi simplu etichetarea acesteia.

“Am auzit că eşti foarte furios pe Jimmy. Mă întreb dacă te doare pentru că ţi-a spus că ideea ta a fost o prostie. ”

Acest lucru este chiar mai important atunci când copiii spun “îl urăsc!” pentru că ura nu este un sentiment; este o luare de poziţie, pe care o adoptăm şi care spune că refuzăm să ne conectăm şi să rezolvăm situaţia.

“Te simţi atât de supărat pe fratele tău chiar acum că simţi că îl urăşti. Uneori, când suntem foarte, foarte supăraţi, simţim lucrurile astea, chiar faţă de oameni pe care îi iubim. Hai să-i spunem fratelui tău cât de mult suferi pentru că te-a lovit şi ce supărat te simţi tu, aşa că nici nu vrei să te mai joci cu el.”

6. Cultivă empatia la copiii tăi

Încurajează-l pe copilul tău să înţeleagă şi să accepte emoţiile altor persoane prin comentarea sentimentele altor copii.

“Uită-te la Michael. A plâns. Cred că îi sunt rănite sentimentele.”

“Această fetiţă e cu siguranţă furioasă. Mă întreb de ce?”

“Keisha s-a lovit. Mă întreb dacă putem face ceva pentru a o ajuta se simtă mai bine?”

Cel mai important, oferă-le copiilor empatie pentru propriile sentimente, empatie care este fundamentul empatiei lor viitoare pentru cei din jur.

7. Învaţă-i pe copii aptitudinile de negociere de bază şi de rezolvare a problemelor

…ghidându-te pe conceptul de câştig – câştig: Făcând cu rândul, Împărţind un desert (o persoană împarte, iar cealaltă ia prima bucată), Făcând schimburi, negociind. (“Întâi ne jucăm jocul tău şi apoi jucăm mai mult jocul meu.”)

8. Întăreşte standardele de respect în casa ta

“Noi nu jignim oamenii şi nici nu tolerăm umilirea în casa asta. Ne tratăm reciproc cu respect.”

Stabileşte o regulă prin care, dacă cineva uită să nu jignească sau este lipsit de respect (inclusiv adulţii!), trebuie să “repare” pagubele făcute în relaţie. (Fă-i celuilalt o favoare, ajută la reconstruirea jucăriilor distruse, scrie o felicitare.) Asta nu înseamnă că cei mici nu pot să se contrazică. Aceasta înseamnă că există întotdeauna o modalitate de a fi respectuoşi, chiar dacă suntem supăraţi. Nu ar fi lumea altfel dacă am învăţa acest lucru cu toţii în copilărie?

9. Nu face niciodată comparaţii între copii

Nici între ai tăi, dar nici între ai tăi şi alţii copii. Credem că aşa îi motivăm, dar pur şi simplu îi facem pe copii să simtă că nu sunt destul de buni şi le creează resentimente faţă de ceilalţi copii.

10. Oferă atenţie individuală din plin

Copiii care se simt iubiţi şi acceptaţi pentru ceea ce sunt au mai puţine şanse de a se certa. Am văzut o rivalitate între fraţi diminuată dramatic în majoritatea caseor în care părinţii au fost mai aplecaţi către ideea de conectare, empatie şi “timp special” cu fiecare copil.

11. Implică-te pentru a-i menţine ocupaţi pe copii

…înainte de a se plictisi şi de a se declanşa o ceartă. Acordă-le atenţie înainte să se ia la harţă şi ajută-i să se apuce de ceva, fie împreună, fie separat.

12. Asigură-te că fiecare dintre copiii tăi are suficient spaţiu personal

Copiii nu ar trebui să împartă totul şi nici măcar majoritatea lucrurilor. Dacă împart o cameră şi se ceartă foarte mult, ai putea verifica dacă există o modalitate de a schimba asta. Dacă nu, trasează o linie cu vopsea în mijlocul camerei şi împarte mobilierul ca să stabileşti două spaţii separate.

13. Ţine la distanţă unul de celălalt copiii obosiţi şi înfometaţi

…şi evita situaţiile care creează certuri. De exemplu, separă-i pe copii în maşină cât mai mult posibil. În cazul în care trebuie să stea în locuri adiacente, dă-le gadgeturi separate. Sau vezi dacă nu cumva poţi să-i ajuţi să coopereze:

“Poate fi greu să stai în maşină atât de mult timp, şi atunci când eşti nervos îţi e mai uşor să-ţi verşi nervii pe alte persoane din maşină. Dar să vedem dacă putem face acest lucru mai relaxat. Aţi putea să fiţi voi doi o echipă? Puteţi colabora ca să găsiţi soluţii ca toată lumea din maşină să se simtă fericită!”

 

14. Dacă ai un “bătăuş”

…vorbeşte cu el în particular despre ceea îl enervează atât de tare la fratele lui ei încât să-l bată. Dacă are şansa de a simţi auzit în legătură cu supărările lui, intensitatea sentimentelor lui va slăbi, astfel încât nu va trebui să se lase dominat de ele.

Ajută-l pe copilul tău în procesul de învăţare a gestionării furiei sale. De exemplu, învaţă-l că, atunci când e furios, poate striga un cuvânt de cod ca “STOP!” şi îşi poate lovi braţele în jurul corpului (astfel încât mâna dreaptă să fie pe umărul stâng sau sub braţul stâng şi vice-versa). Trucul ăsta funcţionează pentru că redirecţionează sentimentul de a dori să loveşti către protejarea printr-o autoîmbrăţişare care absoarbe şi protejează.

Subliniază că te poate striga dacă are nevoie de ajutorul tău în rezolvarea unei probleme cu fratele lui şi spune-i calm, dar ferm, că te aştepţi să-şi controleze emoţiile, să se folosească de cuvinte şi să nu se atingă de fratele lui când e furios.

15. Setează un bun exemplu de gestionare a furiei

Asta înseamnă să tratezi pe toată lumea, inclusiv pe copii, cu respect. Nu înjura atunci când cineva te şicanează în trafic, nu face remarci umilitoare despre partenerul tău care a uitat să facă plinul la maşină, nu ţipa la copii. (Serios. Ţipetele îi învaţă să şi pe ei să ţipe, unul la celălat).

16. Fii un model de soluţionare a conflictelor în raport cu partenerul tău, alţi adulţi, precum şi copiii tăi

Contrar mitului popular, să “lupţi” cu voci puternice şi cuvinte furioase nu rezolvă lucrurile în mod constructiv; doar ne face mai furioşi. În schimb, ia-ţi o perioadă de “relaxare” şi apoi întoarce-te cu hotărârea de a fi calm, de a recunoaşte punctul de vedere al celeilalte persoane, de a-ţi exprima propriile nevoi şi de a rezolva lucrurile.

17. Străduieşte-te să creezi o atmosferă de apreciere în casa ta

În fiecare seară, la cină, pune-l pe fiecare să găsească cel puţin un lucru pe care îl “apreciază” la celălalt:

“Apreciez că Jillian m-a ajutat cu temele.”

“Apreciez că mami s-a jucat cu mine.”

“Apreciez că tata mi-a pregătit la cină mâncarea mea preferată.”

“Apreciez că atunci când prietenii mei au venit la mine să ne jucăm, Danny nu a făcut glume proaste la adresa noastră.”

18. Regândeşte ideea completă de a-ţi pedepsi copiii

Pedeapsa înseamnă să-i provoci unei alte persoane durere fizică sau emoţională pentru a o determina să facă ceea ce ne dorim. Dacă faci asta cu copiii tăi, îi înveţi să facă acest lucru între ei. Este posibil să ţi se pară că le predai o lecţie, dar copilul vede pedeapsa drept modul prin care îţi rezolvi problemele pe care le întâmpini cu alte persoane. Dacă dai time-out-uri, îi înveţi pe copii să folosească excluderea socială ca modalitate de a-i face pe oameni să facă ceea ce vor. Nenumărate studii arată că acei copii care sunt pedepsiţi sunt mai furioşi, au mai multe şanse de a se certa între ei şi mai multe şanse de a repeta momentele de indisciplină. În schimb, foloseşte parentingul pozitiv, care întăreşte relaţia cu copiii tăi, astfel încât vor dori să se poarte adecvat, şi fii un bun exemplu de gestionare a furiei.

19. Nu-i da copilului mai mare responsabilitatea de a avea grijă de copilul mai mic

Este minunat când fratele mai mare are grijă de cel mic. Dar nu este datoria lui şi îi şi poate aduce o mulţime de resentimente. Nu-l pune să-l supravegheze sau să se joace cu el. Dacă încearcă să pună în aplicare regulile din familie şi cel mic e irascibil, spune doar “Mulţumesc, scumpule. Mă bucur că ştii care sunt regulile în familie şi le respecţi atât de bine, dar e datoria părinţilor să fie responsabili… mă ocup eu de asta”.

20. Aminteşte-ţi că sunt copii

Doar pentru că el îşi loveşte fratele, nu înseamnă că va fi un viitor criminal. E important să nu i se permită să aibă un comportament rău faţă de alte persoane, dar asta nu înseamnă că nu-i oferi înţelegere – şi încrederea că cel mic va învăţa. “Toţi copiii se supără pe fraţii lor la un moment dat. Va fi mai uşor, pe măsură ce creşti, să-ţi aminteşti cum să te controlezi atunci când eşti furios, astfel încât să poţi gestiona cu bine situaţia”. Copilul trebuie să audă de la tine că nu este o persoană rea, e doar mic.

Copyright © 2015 Dr. Laura Markham, traducere de Raluca Dumitrică cu permisiunea autorului. Articolul original a apărut aici.

Volumul “Părinți liniștiți, copii fericiți”, de Dr. Laura Markham, este disponibil aici.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație