O mamă se naște odată cu copilul ei! Ce schimbări apar și cum să le faci față

Ramona Dinescu

Nașterea unei mame apare odată cu nașterea copilul ei. Mama se formează și se dezvoltă de-a lungul timpului, odată cu copilul ei.

Pentru cele mai multe femei, sarcina și maternitatea reprezintă momente de bucurie și fericire maximă. Însă, multe mame experimentează și grijile, dezamăgirile, vina, competiția, frustrarea și chiar furia sau frica.

Așa cum psihiatrul american Daniel Ster explica în cărțile sale „Constelația Maternității” și „Nașterea unei Mame”, nașterea unei noi identități poate fi la fel de necesară ca nașterea unui bebeluș, citată fiind de New York Times.

Dr. Stern arăta că a deveni mamă înseamnă un schimb de identitate ce necesită unele dintre cele mai semnificative schimbări fizice și psihologice pe care o femeie le va experimenta vreodată.

Procesul devenirii unei mame nu a fost deloc explorat în cadrul comunității medicale.

În loc să se concentreze pe transferul identității unei femei, tot mai multe cercetări se concentrează pe cum se dovedește a fi viața după apariția copilului.

Când oamenii au mai multe date despre emoțiile lor, își pot controla mult mai bine comportamentele. Așa că, chiar și atunci când focusul rămâne pe copil, înțelegerea psihologiei femeii însărcinate și a lehuzei poate ajuta la un parenting mai sănătos. Mamele cu o mai mare conștientizare a propriei psihologii pot fi mai empatice față de emoțiile copiilor lor.

Cunoașterea provocărilor la care este supusă o proaspătă mamă poate normaliza și valida sentimentele acesteia. Iată patru dintre punctele importante la care să fii atentă:

Nașterea unei mame presupune schimbarea dinamincii familiei

A avea un copil reprezintă un fapt al creației. Sarcina reprezintă mai mult decât crearea unei ființe umane, este crearea unei familii. Un copil este catalizatorul ce va deschide noi posibilități pentru conexiuni mai intime, precum și noi stresuri în relațiile cele mai apropiate ale femeii cu partenerul, frații sau prietenii.

Paola Mariotti, psihoanalist și adeptă a Bristish Psychoanalytical Society, în cartea sa „The Maternal Lineage”, susține că identitatea maternală a unei femei se găsește în stilul ei propriu de mamă, care de altfel a fost influențat de felul în care ea a fost crescută.

Dacă o femeie își crește copilul așa cum ea a fost crescută de mama ei, sau adoptă un stil diferit, a deveni mamă reprezintă o oportunitate pentru a reface unele lucruri. Într-un fel, femeia are șansa de a reexperimenta propria copilărie prin rolul pe care îl joacă acum ca părinte, repetând ce a fost bun, și încercând să îndrepte ce a fost rău. Dacă o femeie are o relație dificilă cu mama sa, ar putea încerca să fie mama pe care și-a dorit să o fi avut.

Nașterea unei mame înseamnă ambivalență

Psihoterapeutul britanic Rozsika Parker vorbește în cartea sa despre dorința de a trage mai aproape și a împinge mai departe copilul cu scopul de a avea spațiul dorit (fizic și emoțional) ca despre ceva normal al maternității. Ambivalența este un sentiment care apare în rolurile și relațiile în care persoana respectivă este cel mai mult implicată, asta deoarece există mereu o jonglare între a dărui și a primi. Maternitatea nu este o excepție.

O parte a motivului pentru care oamenii au dificultăți în a gestiona ambivalența este pentru că se simt incomod să simtă două lucruri în acelați timp.

În majoritatea timpului experiența maternității nu este bună sau rea, este și bună și rea. Este important să înveți cum să tolerezi și chiar cum să te simți confortabil cu disconfortul ambivalenței.

Nașterea unei mame: fantezie vs realitate

Psihoanalistul Joan Raphael-Leff explică faptul că până la sosirea bebelușului, o femeie a dezvoltat deja sentimente despre copilul din fantezia ei. Pe măsură ce sarcina înaintează, o femeie își crează o poveste despre ea și copilul ei, o poveste în care crede și în care investește sentimente. Iar această poveste este bazată pe observațiile pe care ea le-a făcut în cazul mamei ei și a altor femei din jurul ei. Depinde de cât de puternică va fi la momentul nașterii dacă realitatea nu va corespunde fanteziei ei.

Vina, rușinea și „o mamă suficient de bună”

În mintea unei femei există de asemenea și idealul de mamă. Ea este mereu fericită și mulțumită și întotdeauna pune nevoile copilului pe primul plan. Ea are foarte puține nevoi ale sale. Nu ia decizii pe care le regretă. Cele mai multe femei se compară cu astfel de mame ideale, însă nu vor ajunge niciodată acolo deoarece acest ideal este o fantezie.

Mamele se vor simți vinovate din nenumărate motive, în special că nu sunt acele mame ideale.

Trist este că foarte multor femei le e rușine să vorbească deschia despre experiența prin care trec, de teamă să nu fie judecate. Iar acest tip de izolare socială poate atrage o depresie post natală.

A ști cauza suferinței tale și a te simți confortabil să vorbești despre ea cu alții este o cerință critică pentru a ajunge o mamă bună. O mamă se naște atunci când se naște copilul ei și crește pe măsură ce învață toate lucrurile de mai sus, poate să le gestioneze și poate să coopereze cu sine însăși. În plus, înțelege că nu este perfectă, iar acel ideal nu există.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa