De ce mi-e frică să devin mamă

mama

Mi-e frică să devin mamă, deși sunt la vârsta la care ar trebui să iau în calcul asta. Dacă în urmă cu doi ani eram convinsă că nu e mare socoteală să faci un copil, acum știu că nu e așa. E greu!

Cred că e cel mai greu lucru pe care o femeie îl poate face vreodată și nu pentru că nu mai dormi noaptea, nu pentru că trebuie să suporți durerile unei nașteri, nu pentru că e greu să crești și să educi un copil. E greu pentru că e nevoie de doi.

Faptul că scriu articole despre parenting de mai bine de doi ani, faptul că am citit aproape toate cărțile de pe Shop Totul despre Mame, faptul că am stat zi de zi într-o redacție plină de mămici, a însemnat două lucruri pentru mine:

1. Am învățat să mă redescopăr și să percep altfel întreaga mea copilărie.

Cărțile de parenting nu sunt doar pentru părinți. Și vă dau un exemplu de carte, care m-a făcut să-mi schimb întreaga percepție asupra propriei mele persoane: Pedepsiți prin recompense, scrisă de Alfie Kohn. O găsești și tu aici și ți-o recomand indiferent ce vârstă ai, indiferent dacă ai copii sau nu. N-aș fi citit-o niciodată sau dacă aș fi făcut-o, probabil se întâmpla când deja aveam un copil. Sunt recunoscătoare că într-un fel sau altul s-a întâmplat așa și vă spun și de ce: nu-mi amintesc ca părinții mei să mă fi pedepsit, însă îmi aduc aminte umilința din școala primară. Aveam o învățătoare care era pe picior de pensionare, iar stilul ei de predare era îngrozitor. M-a afectat, deși vreo 20 de ani nu am conștientizat asta. M-a afectat faptul că fiecare dintre noi eram pedepsiți, inclusiv eu. M-a afectat faptul că pentru fiecare notă mai mică sau greșeală, eram scoși în fața clasei și mustrați. Eram puși la colțul de rușine, unii dintre noi erau scoși în curtea școlii sau în fața marelui consiliu al profesorilor. Asta însemna umilință, iar umilința la o vârstă atât de fragedă nu se transformă în altceva decât în lipsă de încredere când devii adult.

N-am avut încredere în mine până când nu am reușit să sap adânc în trecut și credeți-mă, încă lucrez la asta. Poate că pare atât de banal ceea ce spun, însă acesta este adevărul. Educația nu se face doar acasă, ci și în școală, iar învățătorul/profesorul poate avea aceeași autoritate ca părintele.

Manipularea prin stimulente a oamenilor are succes pe termen scurt“, spune Alfie Kohn. Eu mai spun un lucru: atunci când ești manipulat cu “Fă asta și primești asta” este asigurarea ta că vei ajunge un om depresiv sau pur și simplu, lipsit de încredere. Pentru că din asta înveți două lucruri: că vei primi numai dacă vei munci din greu și/sau nu ești demn să primești aprecierea unui om decât dacă oferi îndeajuns. E greșit.

Eu am învățat așa: că am dreptul de a munci ceva ce îmi place și atunci nu mai percep lucrurile ca “fiind din greu” și cu siguranță voi face și bani din asta și am mai învățat că am dreptul să fiu iubită pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce ofer. Am învățat că iubirea nu înseamnă să pui condiții, ci mai degrabă înseamnă să împarți. Am învățat că fericirea mea nu depinde de nimeni și nimic. Știu că sună a clișeu, știu și că mulți dintre voi veți spune că lucrurile astea afectează doar oamenii sensibili. Nu sunt o mimoză, n-am fost niciodată.

Mi s-a reproșat de multe ori că vorbesc sau că scriu din cărți. Așa este! Dar sunt cărți de bun-simț, cu explicații pertinente și mai cred că ține de fiecare cum își extrage informația, dar mai ales, cum o folosește în avantajul lui.

2. Al doilea lucru pe care l-am învățat în redacția Totul despre mame este faptul că ai nevoie de pregătire psihică și emoțională mai mult decât orice.

Noi nu suntem în stare să ținem o relație nici măcar atunci când suntem singuri, dar când apare un copil? Noi, femeile devenite mame, ne plângem că nu avem suficient sprijin din partea celorlați și credeți-mă, există atât de multă presiune pe o mamă, încât le dau dreptate. Spun noi (deși nu sunt mamă încă) pentru că acum înțeleg și mă pot identifica și cu mama și cu altele.

Pe de altă parte, bărbații se plâng că odată ce apare un copil, ei nu mai există. Ei nu mai primesc suficientă atenție din partea femeii pe care o iubesc. Le dau dreptate și lor. Acesta este motivul pentru care mi-e frică să devin mamă. Pentru că habar n-avem să comunicăm, habar n-avem să ne asumăm și să gestionăm schimbările din viața noastră.

Un copil este o responsabilitate pe care trebuie să și-o asume amândoi și mai cred că pentru asta este nevoie de o pregătire emoțională din partea amândurora. El trebuie să înțeleagă că femeia se expune unor schimbări hormonale, fizice și psihice, ea trebuie să înțeleagă că bărbatul trebuie iubit la fel de mult și înainte și după copil. Și dacă mă gândesc bine, poate ar trebui să fie chiar mai mult. În fond, este bărbatul care a făcut-o mamă.

Multe dintre voi spuneți că vă iubiți corpul după naștere, cu tot ce înseamnă asta. Eu am văzut și altfel. Am văzut femei care nu mai aveau încredere în ele, femei cărora le era rușine să-și mai dea hainele jos. Dacă aș putea ajunge la fiecare tată, respectiv soț din lumea asta, i-aș spune așa: Femeia ta este cea mai frumoasă, cu toate urmele pe care le lasă o sarcină! Și ar trebui să-i spui asta în fiecare zi. Ar trebui să-i iubești fiecare vergetură și fiecare kilogram în plus pentru că iubirea nu ar trebui să fie superficială. Și când amândoi veți învăța asta, veți fi cu adevărat fericiți!

Mi-e frică să devin mamă, dar cu siguranță o să vină și ziua aceea! Până atunci, eu voi citi în continuare și voi învăța de la voi!

Cu drag,

Cosmina

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()