Dr. Tina Payne Bryson: „Când părintele e sursa fricii şi a durerii, funcţionarea creierului copilului e fracturată”

Tina-Payne-Bryson-totul-despre-mame

De vorbă cu dr. Tina Payne Bryson despre disciplina corectă şi efectele disciplinei nocive asupra copiilor

Dr. Tina Payne Bryson – co-autor a două cărţi bestseller (împreună cu Dr. Daniel J. Siegel), ”Creierul copilului tău – 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău” (publicată și în limba romană de Editura For You ) și ”No Drama Discipline” (în curs de apariţie la noi în țară), – își propune, printre altele, să revendice sensul inițial al termenului „a disciplina” (din limba latină) care înseamnă „a învăţa”, subliniind implicațiile profunde pe care disciplina le are în relația dintre copil si adult.

Citește și: Părinţi liniştiţi, copii fericiţi

Prin intermediul Asociatiei Mindsight România, Dr. Tina Payne Bryson ne-a răspuns la câteva întrebări legate de percepția disciplinei în ziua de astăzi și despre ce ar trebui, de fapt, să însemne disciplina pentru noi, părinții.

TOTUL DESPRE MAME: Ultimele statistici ne arată chiar că 63% din copii români sunt în continuare bătuţi de părinţi. De ce credeţi că părinţii de azi folosesc în continuare această abordare?

Dr. Tina Payne Bryson: Părinţii îşi bat adesea copiii pentru că ei cred că asta ar trebui să facă, pentru a fi nişte părinţi buni. Dar să ne gândim puţin le ce înseamnă disciplină.

Disciplină înseamnă un tip de educaţie prin care copiii noştri se autodisciplinează şi fac ceea ce trebuie chiar şi atunci când noi nu suntem cu ei. Asta înseamnă că trebuie să-i învăţăm cum să se descurce cu bine în lume.

TOTUL DESPRE MAME: „De-abia l-am atins” e o replică pe care o auzim adesea la părinţii care sunt de acord cu pedepsele fizice. Ar trebui să încadrăm această replică în categoria abuzului? Dar care este, de fapt, definiţia abuzului?

Dr. Tina Payne Bryson: Cercetările ne demonstrează în mod constant că să-ţi baţi copiii nu este doar ineficient în schimbarea comportamentului lor pe termen lung, dar este o acțiune asociată cu rezultate negative, în mai multe domenii. Desigur, există o mulţime de abordări disciplinare care nu implică bătaia şi care pot fi la fel de dăunătoare ca aceasta. Izolarea copiilor pentru perioade lungi de timp, umilirea lor, îngrozindu-i prin urlete ameninţătoare şi folosind alte forme de agresiune verbală sau psihologică – toate acestea sunt exemple de practici disciplinare care rănesc mintea copiilor chiar şi atunci când părinţii lor nu îi lovesc.

Prin urmare, încurajăm părinţii să evite orice abordare de disciplină care creează teamă substanţială şi emoţie negativă la nivel de creier şi de comportament, deoarece acestea ţin la distanţă de copil şansa ca el să se gândească la propriul lui comportament.

O problemă şi mai importantă în ceea ce priveşte bătaia este ceea ce se întâmplă cu copilul din punct de vedere biologic şi neurobiologic. Atunci când un părinte îi provoacă durere fizică copilului, acel copil se confruntă cu un paradox biologic de nerezolvat. Pe de o parte, toţi suntem născuţi cu instinctul de a ne îndrepta spre persoanele care ne îngrijesc pentru protecţie, atunci când suntem răniţi sau ne e frică. Dar atunci când persoanele care ne îngrijesc sunt, de asemenea, sursă de durere şi de frică, totul poate fi foarte confuz pentru creier, provocând chiar o dezorganizare în prelucrarea informaţiilor. Un circuit cerebral îl face pe copil să încerce să scape de părintele care îi provoca durere, un alt circuit îl duce pe copil spre persoana de care e ataşat, pentru siguranţă. Deci, atunci când părintele este sursa fricii şi a durerii, creierul poate suferi o fractură la nivel de funcţionare, deoarece nu există nici o soluţie.

TOTUL DESPRE MAME: Ce poate să facă un părinte care ştie că acest fel de disciplină e greşit, dar, în acelaşi timp, ştie că e singurul care funcţionează în relaţia cu copilul lui?

Dr. Tina Payne Bryson: Părinţii trebuie să își găsească propriile modalități pentru a înlocui bătaia. Așa cum spuneam mai sus, bătaia poate stopa pe moment un comportament, dar nu schimbă lucrurile. Aşa că depinde de definiţia lui „funcţionează”. Dacă obiectivul nostru este să-i facem pe copii să se schimbe, în aşa fel încât să nu trebuiască să-i mai controlăm atât de mult, iar ei învaţă şi devin mai buni, atunci concluzia e că bătaia nu funcţionează la fel de bine ca educaţia.

Există o mulţime de alte opţiuni, inclusiv cea în care copiii povestesc ceea ce s-a întâmplat şi ce anume ar putea face ei diferit pe viitor. Părinţii îl pot ruga pe copil, de asemenea, să facă ceva “în maniera corectă” data viitoare, astfel încât copilul să poată învăţa prin exerciţiu cea mai bună modalitate de a se comporta.

Dr. Tina Payne Bryson, psihoterapeut şi expert în parenting, se va afla pe data de 2 aprilie la hotelul Crowne Plaza din Bucureşti, pentru a răspunde în cadrul conferinţei ”Disciplină Fără Dramă” provocărilor tot mai mari în domeniul educației copiilor. Înscrierile la eveniment se pot face aici.

Dacă ți-a plăcut acest articol, îți mai facem o sugestie de lectură: 10 alternative la pedeapsă. Și nu uita să ne dai like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu ce mai scriem.


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()