Momentele dificile din relația cu copiii noștri ne pot transforma în părinți mai buni

momentele dificile din relatia cu copiii totul despre mame

Ştiu că e greu să fii părinte. Momentele dificile sunt nelipsite în relaţia cu copilul tău. Câteodată vrei să fugi, alteori vrei să plângi, alteori îţi vine să faci ceva necugetat. Ne simţim trişti, furioşi, iar câteodată ne e chiar frică de mica fiinţa din faţa noastră care are atâta nevoie de noi!

Tocmai momentele dificile sunt vitale în relaţia cu copilul tău!

Există o întreagă scenografie pe care o punem în scenă atunci când ne simţim neputincioşi în fața copiilor. Şi asta ne face să ne luăm toate armele pe care le avem la îndemână să arătăm nouă şi lumii din jurul nostru că putem.

Începem lupta cu noi înşine şi cu fiinţa asta vulnerabilă, care trezeşte în noi ecoul neputinţei. Greutatea vine din faptul că ne încăpăţânăm să nu intrăm într-o aventură pe parcursul căreia ne aşteaptă multe momente dificile în care ne întâlnim cu noi înşine. Ştiu, pentru mulţi dintre noi această întâlnire cu trecutul este înfricoşătoare. Dar, dacă nu ar fi momente de graţie în această relaţie care depăşesc puterea creierului nostru de a anticipa deznodământul (reţeta miraculoasă a filmului american), nu am avea energie şi bucurie să fim alături de copiii noştri.

Când ne certăm, intrăm într-o competiţie de nevoi

Unul dintre cele mai dificile momente pentru mine în relaţia cu băiatul meu de aproape patru ani era odihna de după-masa. Nu a lui. A mea. Cum mă trezesc zilnic la patru dimineaţa, am nevoie să mă liniştesc câteva clipe când ajung acasă. Efrem acceptă cu greu acest moment. Şi e firesc. Nevoia lui este să se joace, iar a mea să dorm măcar o oră. Începe aşadar o competiţie între nevoi care duce la conflict. Lacrimile sunt începutul dramei, frustrarea este continuarea şi lipsă de energie este deznodâmântul. Este o piesă bine cunoscută şi pentru voi?

Din păcate singurii spectatori sunt sufletele noastre rănite: el că nu şi-a satisfăcut nevoia de joacă, eu de odihnă. Am încercat multe variante de a-i explica, de a-i arăta ce se întâmplă între noi. Eşec. Sufletele noastre obişnuite cu acest final tragic cereau bis, bis, bis. Însă acum două zile s-a întâmplat o minune și au fost două momente în care am acţionat diferit. Primul pas a fost să accept că îmi e greu, apoi să accept ceea ce simt faţă de mine şi faţă de el, să verific ce se întamplă cu mine şi cu corpul meu. Al doilea a fost să mă rog pentru el şi pentru mine. A fost o rugăciune simplă care m-a ajutat să pun toata simţirea mea într-o altă particică a creierului meu. În momentul acela, furtuna care începea să apară s-a liniştit. I-am spus că observ că vrea să se joace şi că mă bucur că suntem împreună. Că imi doresc să merg şi eu cu maşinuţa, iar pentru asta am nevoie de odihnă. Nu ştiu dacă ceea ce i-am spus l-a influențat sau dacă a fost vorba mai degrabă de felul în care i-am spus. Nu am vrut luptă, am vrut pace.

Nașterea copilului este o binecuvântare

Efrem a spus Bine, tati.

Așa că m-am aşezat în pat, iar el a venit, ca niciodată, şi mi-a îmbrăţişat capul cu mănuţele şi mi-a dat un pup pe nas, apoi pe frunte şi iar pe nas. S-a lipit cu fruntea lui de fruntea mea şi în poziţia asta mi-a spus ceva ce sufletul meu nu a auzit până acum – nu mă refer doar la cuvinte, ci la mângâierea din ele: Tati, Acum vreau să mă visezi. Tot corpul meu s-a umplut de bucurie și pot spune că acest moment de graţie a schimbat deznodământul obișnuit. Nu pot descrie în cuvinte ce am înţeles eu din acest mesaj, dar vă pot spune că delicateţea şi mângâierea din vorbele copilului meu au transformat ceva esenţial în mine: am primit confirmarea că putem fi fericiţi, cu tot cu durerea pe care o simțim în astfel de momentele grele.

Naşterea de prunci este o aşa de mare minune şi o şansă de a simţi şi a trăi bucuria în această viaţă trecătoare! Copiii noştri vin cu acest mesaj: Fiţi bucuroşi! Fiţi deschişi şi delicaţi şi nu fugiţi de durere! Acolo, în ea, dacă reuşim să stăm, descoperim multe minuni.

Cu siguranţă, momente grele vor veni în continuare. Dar această experienţă s-a cuibărit destul de puternic în mine şi mă va ajuta să schimb finalul dramatic al altor momente dificile, din viitor.

Bucuraţi-va cât puteţi de mult când sunt astfel de momente. Curaj!

Citește și ”Parenting Necondiționat”, de Alfie Kohn, cartea de parenting revoluționară care te face să pui la îndoială tot ceea ce știai până acum. Detalii AICI.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație