Într-o mână ții copilul, în alta – telefonul mobil. Experții au decis: folosirea telefonului de către părinți în fața copiilor poate avea consecințe negative pe termen lung, atenția fragmentată a părintelui putând să afecteze dezvoltarea copilului.
Crezi că, dacă îi răspunzi copilului cu ochii în ecranul telefonului și ești lângă el în cameră, e suficient? Savanții sunt de altă părere!
În lumina unor studii recente, părinții care își cresc copiii în timp ce stau cu nasul în telefonul mobil pot pierde semnale cruciale cu privire la dezvoltarea creierului celor mici.
Citește și: Efectele tehnologiei asupra creşterii copiilor
Între copil și telefon
Puține lucruri cer atenție totală așa cum o face creșterea unui pui de om, iar folosirea telefonului în timp ce stai alături de el îți va distrage repetat atenția. Într-un nou studiu în care s-au folosit șobolani, publicat în revista Translational Psychiatry și citat de publicația Science Daily, oamenii de știință arată că atenția parentală fragmentată poate avea uneori efecte negative asupra dezvoltării bebelușilor, în special asupra capacității lor de a procesa plăcerea. Studiul, spun experții, este relevant pentru numeroase interacțiuni dintre părinte și copil, în era noastră obsedată de tehnologie.
Un experiment surprinzător
Dr. Tallie Baram, profesor specializat în pediatrie și anatomie neurobiologică la Universitatea Irvine din California, alături de colegii săi, au folosit un șobolan pentru a demonstra că atenția mamei se pierde dacă este constant întreruptă de un factor exterior cum este telefonul mobil. Baram a așezat câteva mămici șobolan și pe puii acestora în cuști modificate astfel încât să nu existe suficient spațiu pentru a se cuibări și a-și face un culcuș potrivit. Acest lucru a fost suficient pentru a le distrage atenția mamelor de la puii lor. Ele au început să caute alte locuri mai potrivite pentru a se adăposti, iar asta le-a făcut să fie mai puțin atente la „bebelușii” șobolan.
Când puii de șobolan au mai crescut, cercetătorii au vrut să vadă cât zahăr mănâncă și cum se joacă împreună cu semenii lor – doi indicatori care arată capacitatea micuților de a simți plăcere și gradul de dezvoltare emoțională. Șobolanii crescuți în cuștile modificate au gustat în mod constant în cantități mai mici din zahăr și au petrecut mai puțin timp jucându-se cu colegii lor de cușcă, față de cei care au crescut în condiții optime de trai.
„Am rămas înmărmuriți! A trebuit să analizăm ce nu a mers cum trebuie în dezvoltarea acestor pui de șobolan. Ce fel de semnale greșite au primit ei în timpul creșterii?”, spune dr. Baram în articolul din Science Daily. De menționat că șobolanii din ambele cuști au primit de-a lungul timpului aceeași cantitate de mâncare, au crescut la aceeași temperatură și au petrecut același interval de timp alături de mamele lor.
Ceea ce a decurs diferit a fost că puii din cuștile modificate au primit mai puțină atenție din partea mamelor în comparație cu ceilalți. Acestea, în loc să se îngrijească exclusiv de micuți, să le indice când e timpul de somn și când pentru hrană, căutau adesea soluții pentru a găsi un mediu mai bun în care să-și crească puii. Așa, au ajuns să-i neglijeze pe cei mici, iar puii privați de atenție și iubire au dezvoltat un comportament mai puțin empatic și mai interiorizat.
O legătură neașteptată
Faptul că șobolanul devenit adolescent a arătat o plăcere diminuată față de lucrurile înconjurătoare sugerează că, pe lângă simțul văzului și al auzului, și sistemul nervos al unei ființe aflate în primii ani de viață trebuie stimulat în mod corect pentru a se dezvolta ca la carte. În acest caz, lipsa atenției mamelor a făcut ca, mai târziu, puii să nu se poată dezvolta suficient din punct de vedere emoțional și, astfel, să nu știe să-și folosească la capacitate maximă centrii plăcerii.
În cazul oamenilor, se confirmă că în primii ani de viață au nevoie de atenția constantă a părinților pentru a-și putea dezvolta în mod corect procesele emoționale. Dacă mamele sunt distrase de la activitățile firești pe care le fac împreună cu copiii, aceste modele de comportament sunt afectate și procesul de învățare pate avea de suferit. Studiile au demonstrat că dezvoltarea precară a centrilor nervoși ai plăcerii pot duce mai târziu, în viață, la apariția unor tulburări ale stării de spirit, printre care depresie și anxietate.
Așadar, oricât de interesantă ar fi viața virtuală, cea din fața ochilor tăi este de 1000 de ori mai prețioasă. Ridică ochii din telefon și bucură-te de minunea pe care ai creat-o – copilul tău. El este cel căruia trebuie să-i acorzi întreaga ta atenție.
