Părinții toxici: se poartă de parcă le aparții, te manipulează și se agață de tine

părinții toxici
Uneori, cea mai bună soluție este să te distanțezi pur și si simplu de părinții toxici.

Se spune că părintele perfect este cel care încă nu are copii. Părinții noștri nu au fost perfecți și, deseori, au făcut greșeli chiar cu cele mai bune intenții. De la astfel de greșeli la a deveni părinți toxici este un salt important pe care e bine să știm să îl identificăm pentru a lua cele mai bune decizii pentru noi și viața noastră. Vă invităm să citiți un articol scris de psihologul Iulia Barca pe tema părinților toxici:

Alina este o fată grozav de empatică și cu o asertivitate înnăscută. În cercul de prieteni, dacă avem vreodată nevoie de un umăr disponibil și o doză șoc de compasiune, știm că putem apela la Alina. Recent însă, am auzit-o spunând în timp ce plângea, „Uneori mă întreb dacă mama mă iubește sau sunt doar un mijloc de a face rost de bani”.

Când nu răspunde pretenților mamei, este acuzată

Mama Alinei nu este săracă, dar este iresponsabilă financiar și a crescut o fiică responsabilizată în a-i rezolva problemele. Când Alina nu poate răspunde prompt pretențiilor mamei este acuzată, învinuită, apoi ignorată o perioadă pentru că „așa merită”. Iar suferința Alinei este imensă, relația lor rezumându-se la abilitățile ei de a satisface nevoile mamei.

Un astfel de exemplu este elocvent pentru ce înseamnă să ai părinți toxici. Este destul de simplu să spunem asta când avem părinți care ne-au abandonat, care sunt dependenți de alcool sau alte substanțe, care ne-au abuzat fizic în copilărie. Semnele sunt evidente.

Părinții toxici te fac responsabili pentru starea lor de bine

Dar părinți toxici sunt și cei care practică un alt soi de abuz: neglijarea. Toxici sunt și cei care se comportă de parcă le aparții, care te manipulează, care te șantajează, care se agață de tine pentru că ei „trăiesc prin și pentru tine”, care te fac responsabil pentru starea lor de bine. Iar toxicitatea rezultă din tot disconfortul trăit de tine în relație cu ei.
Datorii culturale

Transgenerațional, cursul vieții este într-un singur sens: părinții sunt copiii bunicilor, iar noi, copiii părinților și părinții copiilor noștri. Rolul unui părinte este acela de îngrijitor, de a da, a oferi generației următoare – copiilor. Fiecare generație dă mai departe, generației viitoare și nu în urmă.

Îngrijitori ai propriilor părinți

Și totuși, în cultura noastră, în jurul vârstei de 40 de ani (când deja traversăm etape complicate ale maturității) vine la pachet un nou rol: cel de îngrijitor al părinților acum bătrâni. Inclusiv vorba din popor că faci un copil „pentru a avea cine să îți aducă un pahar cu apă la bătrânețe” pare un ghid universal. Evident că nu este nimic rău sau nepotrivit în a-ți ajuta părinții ajunși neputincioși, dar ajutorul are o limită și nu trebuie să devieze niciodată în autosacrificiu.

Citește continuarea articolului pe smartliving.ro. Psihologul continuă tema părinților toxici, abordând următoarele aspecte: 

  • Vina și autosacrificiul
  • Puterea de a le spune părinților toxici NU
  • Furia față de părinții toxici
  • Iertarea
  • Dreptul de a ne distanța față de propriii părinți

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()