Pot copiii din generaţia de mâine să-și atingă potențialul?

generaţia-de-mâine

Totul e ca părinţii să ştie cum să lase generaţia de mâine să se exprime

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt un om care are mare încredere în capacităţile tinerilor de azi. Văd nu doar în copiii mei cât potenţial există, ci şi în copiii prietenilor, ai cunoscuţilor şi ai oamenilor cu care mă întâlnesc în magazine, în parc şi pe stradă. Copiii de azi sunt sclipitori şi au un potenţial uman şi intelectual uriaş, dublate de o sete de cunoaştere fantastică! Tot ce trebuie să facem noi este să-i lăsăm să se exprime, dar şi să-i ajutăm să facă lucrul acesta în cel mai bun mod cu putinţă, punând în funcţiune aceste îndemnuri bune pentru generaţia de mâine:

1. Să-i învăţăm să fie independenţi şi să-i lăsăm să descopere lumea

Ţineţi minte cum mama lui Bambi a avut mare încredere în copilul ei şi l-a lăsat încă de când era micuţ să cunoască lucrurile din jur? Noi suntem conştienţi de pericolele care ne pândesc pe toţi la tot pasul şi e firesc să fie aşa, dar putem fi mai curajoşi şi să nu luăm drobul de sare drept o certitudine în ceea ce priveşte viața copiilor noștri.

2. Să-i sprijinim să ia decizii singuri, fără teama de a fi judecaţi

Noi am fost copiii perfecţi, care nu făceau deloc greşeli, iar azi suntem adulţii desăvârşiţi, ce nu pun niciodată piciorul în afară liniei de marcaj. Hmmm, serios? Şi pentru că realitatea e destul de departe de aceste cuvinte, de ce avem nişte pretenţii atât de mari din partea unor prichindei? Mai ales că pentru ei multe situaţii şi lucruri sunt nou-nouţe şi doar experimentarea lor poate să le ofere certitudinea că da, am reuşit, sau, dimpotrivă, uf, n-a mers de asta, dar mai încerc! Cu toţii avem nevoie de îndrumare şi de sfaturi venite de la oameni competenţi, dar nimic nu se compară cu senzaţia pe care o simţim atunci când mintea noastră e cea care ne-a adus într-un anume punct pe harta vieţii.

3. Să-i ajutăm să fie curajoşi

Nu, nu să aibă curajul de a jigni pe cineva, de a lovi, a umili, a dispreţui sau a răni intenţionat pe altcineva, în orice formă ar fi asta. Ci curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a acţiona atunci când e nevoie de intervenţia lor, curajul de a fi oamenii pe care să te poţi baza şi de la care, mai târziu, se va putea învăţa ceva. Va fi o mare realizare pentru voi, părinţii, dacă veţi avea astfel de copii!

4. Să le predăm lecţia lui „eu pot”

Cu doza corectă de apreciere și iubire necondiționată primită de la cei dragi, cred că aș putea să fac orice. Bine, e clar că nu mă refer la faptul că eu acum aş putea trece înot Canalul Mânecii, vorbi fluent chineza cu o delegaţie venită în vizită la capitală sau că aş putea realiza în doi timpi şi trei mişcări un coc spaniol ireproşabil. Dar aş putea face toate astea (sau m-aş putea apropia de ele) dacă aş fi convinsă că „eu pot”. Important e să vreau să fac anumite lucruri şi să lucrez pentru a le duce la bun sfârşit. Cu perseverenţă, dorinţă, încredere în capacităţile mele şi putere, aş reuşi!

5. Să-i încurajăm să gândească şi să îşi susţină cu fermitate şi politeţe cauza

Nu mai avem nevoie de oameni amorţiţi şi care să adopte filosofia lui „las’ că merge şi aşa!” Avem nevoie de oameni care să îşi pună toate rotiţele în mişcare, care să propună alternative solide la ceea ce nu funcţionează şi care să lupte cu fermitate şi bună cuviinţă pentru a-i face şi pe alţii să le vadă planurile. Iar dacă începem chiar noi să fim aceşti oameni, generaţia de mâine va avea toate şansele să ne poarte exemplul pe mai departe!

6. Să-i iubim necondiţionat

Da, să-i iubim până la soare şi înapoi, fără să le cerem nimic în schimb şi fără să aşteptăm să ne întoarcă şi ei sentimentele primite. Ei ne iubesc oricum şi orice am face, dar asta nu înseamnă că, orbiţi de iubirea ce ne-o poartă, nu ne pot detecta greşelile. Să încercăm să facem din ce în ce mai puţine, mai ales în ceea ce-i priveşte, iar fericirea şi bunăstarea lor emoţională vor fi constante!

Cărțile lui Alfie Kohn sunt disponibile în limba română AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație