Cum să fii un părinte perfect în 5 pași simpli … sau, probabil, niciodată

Sintagma ”părinte perfect” este doar teoretică, știți și voi asta, și nu pentru că nu ne documentăm sau nu ne dorim ca totul să fie perfect în viața copilului și a noastră, ci pentru că perfecțiunea își găsește o definiție diferită la fiecare dintre noi. Cu mare haz, o jurnalistă americană, Una LaMarche, schițează, în huffingtonpost.com, 5 pași prin care trece un părinte până să devină ”un părinte perfect”, mai exact, să simtă că este părinte, în adevăratul sens. V-am spus că face haz de necaz, da?

1. Întotdeauna, dar întotdeauna vei face ceva greșit. Așadar, nu te îngrijora pentru lucruri mărunte și vei deveni părintele perfect. Dacă nu știi despre ce vorbim, iată câteva exemple. Îl alăptezi exclusiv? Hmm, știi că nu va dormi nicio noapte întreagă de dragul suptului, va fi dependent de sân și de tine, implicit?! Îl hrănești cu formulă? Este inadmisibil, nu te gândești la sănătatea copilului, îl otrăvești cu Dumnezeu știe ce substanțe folosesc marii producători de pe piață. Faci co-sleeping? E periculos, poți să te rostogolești în somn peste copil. Îl lași singur în cameră? Se descoperă și va răci! V-ați dat seama, probabil, că orice alegere faci, nu e cea bună pentru majoritatea care-și dă cu părerea oriunde și oricând. Părinte perfect? Nu există.

Citește și: Cum să rămâi un părinte implicat în viaţa copilului, după divorţ

2. Somnul, bată-l vina! Părintele perfect știe că abia după 2-3 ani somnul copilului poate fi ușor ghidat. Până atunci, stați calmi. Știm că nu există nimic, literalmente, care te va preocupa mai mult în primul tău an de părinte perfect decât somnul copilului. Vei citi tudii. Vei apela la consultanți. Vei face nopți albe doar să afli secretul ultime nopți în care bebelușul a dormit neîntors. Nu te oprii, probabil, psihologic, îți fac bine aceste lucruri. Cu toate acestea, însă, indiferent de rezultatele propriilor studii sau de sfaturile consultanților, în primul an de viață al copilului somnul își face de cap. Este imprevizibil și neregulat și ”te lovește” când îți este lumea mai dragă. Cu sleep training, fără sleep trainig, copilul are ritm propriu și abia după 2-3 ani își va forma un ritm de somn.

3. Viața bate filmul. Și tu și copilul tău sunteți în roluri principale. Știi cum e prezentată maternitatea pe site-uri, bloguri sau cărți? În nuanțe de pastel, în fotografii cu zâmbete largi, în diagrame de creștere exacte, în mânuțe și piciorușe dolofane de bebeluș. Din toate astea, doar bebelușul savuros rămâne. Sper să nu fiți descumpănite, dar așa este! Restul, se întâmplă exact ca în viața de zi cu zi și nu este bine să ai așteptări că totul va fi ca în fotografii! Desigur, există o mulțime de momente uimitoare, frumoase, cu emoții unice, însă nu este ca în poze.

Citește și: Ce înseamnă atașamentul față de părinte?

4. Relația cu partenerul trebuie ”încălzită”!
La propriu, pentru că, inevitabil, relația cu partenerul se răcește odată cu venirea celui mic în viața voastră. Luptați pntru relația voastră , apreciați-vă și investiți din nou în ea, constant.

5. Dacă mama nu este fericită, nimeni nu e fericit”. Pare a fi un titlu de film, dar adevăr mai mare nici că există când vine vorba de parenting. Este nevoie de multă energie atât fizică, dar mai ales psihică pentru a face față nevoilor celui mic și a păstra casa, relația și familia în echilibru. Așadar, fericirea ta contează. Contează la fel de mult ca fericirea copilului tău, pentru că fericirea lui depinde de tine. Totul depinde de tine.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook! Acolo găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Te-ar mai putea interesa și:

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()