… ca şi pe tine, de altfel. Şi asta e un lucru bun.
Sute de trilioane de bacterii vă consideră pe tine şi pe copilul tău „acasă”.
Laptele matern nu e steril. Aerul pe care îl respirăm e plin de bacterii şi de particule minuscule de materii fecale. Iar pe noi, dar mai ales în noi, trăiesc trilioane de microbi. Şi toate aceste lucruri nu doar că nu trebuie să ne sperie, ci sunt chiar sănătoase.
Un alt organism: microbiota
Ne panicăm atunci când copilul îşi bagă mâinile în gură după ce a frecat parcul în lung şi-n lat în patru labe. Când îşi duce mâna la ochi după ce s-a jucat în nisip sau a ridicat de pe jos un rest de banană stropşită. Ne supărăm dacă refuză să se spele pe mâini înainte de masă. Încercăm să ne protejăm copiii, învăţându-i cât mai repede regulile de igienă. Dar, în acelaşi timp, ignorăm faptul că şi ei, şi noi, suntem casa a trilioane de bacterii, care trăiesc pe noi şi în noi.
Este vorba de microbiotă, respectiv totalitatea microoorganismelor care populează tegumentele şi cavităţile naturale ale unui organism sănătos, în special intestinele. Microbiota este reprezentată de bacterii – marea majoritate, microfungi, virusuri, archee, protozoare. Iar numărul acestor microorganisme ajunge la sute de trilioane, din circa 10.000 de specii diferite, fiind de 10 ori mai mare decât cel al celulelor proprii. De fapt, potrivit cercetărilor recente, circa 90% din materialul nostru genetic nici măcar nu ne aparţine nouă, ci acestor bacterii şi alte organisme care formează microbiota.
Dacă microbiota reprezintă totalitatea micilor fiinţe care trăiesc pe pielea noastră şi în intestinele noastre, microbiomul este definit ca fiind materialul genetic al acesteia. Totuşi, de multe ori, cei doi termeni sunt folosiţi ca fiind sinonimi.
Simbioza dintre om şi bacterii
Am putea spune despre microbiotă că este ca un fel de ecosistem intern. Fiecare bacterie are un rol bine stabilit şi depinde de altele, iar împreună lucrează pentru menţinerea sănătăţii noastre. Simbioza acestor mici fiinţe cu celulele umane crează un adevărat „super-organism”, astfel că starea de bine a microbilor este strâns legată de starea noastră de bine. Şi s-a demonstrat că dezechilibrele din acest ecosistem propriu – fie că este vorba despre lipsa diversităţii (din cauza igienei excesive, a antibioticelor sau a unei diete deficitare) sau despre proliferarea doar a unora dintre microorganisme – ne predispun la obezitate, diverse boli cronice sau acute, precum şi la diferite infecţii.
Cu alte cuvinte, aşa cum spune Justin Sonnenburg, microbiologist la Universitatea Stanford, ar trebui să ne privim organismul ca pe un recipient complicat, optimizat pentru creşterea şi proliferarea microbilor care formează microbiota umană.
Importanţa microbiotei
La naștere, intestinul uman este steril, dar bacteriile colonizează tractul digestiv încă din primele ore de viaţă. Ulterior, microbiota creşte şi se dezvoltă treptat, pentru ca în jurul vârstei de 3 ani să se stabilizeze şi să fie asemănătoare cu cea a părinţilor.
Până în prezent, mai multe studii sugerează că microbiota are rol inclusiv asupra dezvoltării sistemului imunitar, asupra greutăţii corporale şi influenţează riscul de a face numeroase boli – de la diabet la cancer.
Un alt fapt interesant este că bacteriile intestinale sunt importante inclusiv pentru dezvoltarea creierului, având rol în crearea unor neurotransmiţători importanţi precum serotonina (aproximativ 80% din cantitatea totală este produsă la nivelul tractului gastrointestinal), precum şi a unor enzime şi vitamine (în special din grupul B şi K).
În plus, unele experimente pe şoareci de laborator au arătat că microbiota poate influenţa inclusiv temperamentul unei persoane. Astfel, atunci când microbi din flora intestinală a unor şoareci mai aventuroşi au fost transplantaţi unor şoareci mai anxioşi, aceştia din urmă au devenit mult mai temerari.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul unor şoareci slabi, cărora li s-a transplantat o “mostră” din flora intestinală a unor şoareci obezi. Şoarecii slabi au luat mult în greutate, dovedind astfel existenţa unor bacterii care absorb mai mulţi nutrienţi din hrană decât în mod normal.
Un alt exemplu paradoxal este cel al bacteriei Helicobacter pylori, despre care ştim că e “rea”, cauzând gastrită cronică, ulcer sau chiar cancer. Totuşi, s-a demonstrat că ea are şi un rol benefic şi chiar important în prevenirea unor afecţiuni precum astmul, rinita alergică sau diferite alergii ale pielii. În plus, oamenii de ştiinţă au demonstrat că dispariţia Helicobacter pylori din ecosistemul intern contribuie la dezvoltarea obezităţii, a diabetului şi a unor afecţiuni metabolice.
Bacteriile din laptele matern
Faptul că avem nevoie de microbii care ne colonizează este dovedit inclusiv de prezenţa în laptele matern a unor bacterii al căror rol este de a hrăni anumite microorganisme din intestin, astfel încât bebeluşul să-şi formeze o floră intestinală care să-l ferească de diferite boli. Ani de zile, de exemplu, a rămas un mister de ce laptele matern conţine oligozaharide, un tip de carbohidraţi pe care copilul nu îi poate digera, lipsindu-i enzimele necesare. S-a descoperit ulterior că aceste oligozaharide sunt acolo pentru a hrăni nu copilul, ci un anumit tip de bacterii numite Bifidobacterium infantis. Când totul decurge bine, bifidobacteriile se înmulţesc şi domină restul bacteriilor din intestin, ţinându-le “la respect” inclusiv pe cele rele. În plus, bifidobacteriile ajută la păstrarea integrităţii epiteliului intestinal, care joacă un rol major în prevenirea infecţiilor şi inflamaţiilor.
Un serviciu “externalizat”
Cumva, datorită microbiotei, putem privi sănătatea noastră ca pe un serviciu “externalizat”, măcar în parte. Însă de ce nu a preluat corpul nostru aceste îndatoriri şi le-a lăsat pe seama microbilor? Una dintre explicaţii este că microbii evoluează incredibil de repede. În unele cazuri, o nouă generaţie apare la fiecare 20 de minute. Ei au astfel capacitatea de a se adapta mult mai rapid la schimbările care au loc în organism, respectiv în mediu. De exemplu, dacă o nouă toxină apare în mediu, microbiota umană se poate adapta rapid pentru a proteja organismul. Într-un studiu recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că flora intestinală a japonezilor conţine o bacterie ce a dobândit o genă de la o bacterie marină. Iar acest lucru le permite japonezilor să digere algele marine, lucru pe care restul naţiilor nu-l poate face. Cu alte cuvinte, bacteriile ce formează microbiota “citesc” non-stop mediul şi se adaptează noilor cerinţe, astfel încât organsimul uman să nu aibă de suferit.
În cazul unei microbiote dezechilibrate, există o procedură numită bacterioterapie, cunoscută şi sub numele de „transplant fecal”. Acesta este deja un tratament ce se aplică în mai multe ţări, cu rezultate încurajatoare inclusiv în cazul unor infecţii extrem de grave şi debilitante precum cea cu Clostridium difficile.
Dieta benefică pentru microbiotă
Sănătatea şi echilibrul microorganismelor din intestin pot fi menţinute cu ajutorul unei diete care conţine multe alimente fermentate. Exemple sunt iaurtul sau legumele fermentate, care conţin bacterii probiotice. Cu toate că nu trăiesc mult în intestin, probioticele îşi lasă amprenta asupra celorlate bacterii din organism, având posibilitatea de a le modifica amprenta genetică.
De asemenea, sunt recomandate fructele şi legumele bogate în amidon rezistent (care nu se digeră în intestinul subţire), precum bananele, ovăzul sau fasolea, dar şi alimentele bogate în fibre (nuci, rădăcinoase, avocado, cereale integrale etc).
Ecosistem în pericol
Unii cercetători atrag atenţia că unele specii importante de microbi din flora intestinală au fost deja distruse în totalitate, înainte de a apuca să vedem care era rolul lor. Şi, ca într-un ecosistem din natură, fiecare specie ce dispare pune în pericol dezvoltarea întregului.
Iar ceea ce distruge cel mai mult echilibrul microbiotei sunt antibioticele, chiar şi în doze mici. Dacă în general flora intestinală îşi revine după o doză de antibiotice, un studiu recent arată că, după a doua doză, recuperarea nu este completă.
Atenţie însă! Acesta nu este un îndemn de a nu-i da copilului antibiotice atunci când este nevoie. Ci doar de a avea grijă şi a le administra doar la recomandarea unui medic (a unuia bun, aş sublinia eu). La fel, nu este un îndemn pentru a mânca fructe nespălate sau a nu-l mai spăla pe mâini pe copil.
Dar este un îndemn de a-l lăsa să mângâie câinele vecinilor, de a nu-i steriliza jucăriile, de a nu fugi cu şerveţele umede după el prin parc şi de a-l lăsa cât mai mult să se joace în natură. Chiar dacă asta înseamnă să se umple de noroi.
