Vaccinarea antimeningococică se poate face la orice vârstă

copil vaccin medic

Bolile meningococice au un debut rapid și o evoluție accelerată, mai ales în cazul sugarilor și copiilor mici. Deși relativ rare ca apariție, din cauza manifestărilor agresive ce duc uneori la deces, această maladie atrage atenția opiniei publice. Vaccinarea antimeningococică reprezintă o soluție, spun specialiștii, mai ales în cazul populației cu risc: copii mici, adolescenți sau vârstnici. În unele țări europene, vaccinarea antimeningococică este obligatorie pentru anumite serogrupuri. În România, vaccinarea împotriva bolilor meningococice este opțională. Vaccinarea antimeningococică este posibilă pentru tipurile A, B, C,Y și W-135. Există vaccinuri monovalente (pentru serotipul A sau B), bivalente (pentru serotipurile C și Y) și cvadrivalente (serotipurile A,C, W,Y) .

Meningita meningococică, o boală contratimp

Meningita meningococică este o patologie infecțioasă și contagioasă acută produsă de Neisseria meningitidis serogrupurile A,B,C,Y și W135. În România, cel mai frecvent se întâlnește serogrupul B. Nu există rezervor animal sau vectori ai acestei infecții. Ea se transmite prin contact interuman, prin intermediul aerosolilor ce provin de la persoanele infectate sau purtători asimptomatici.

În ultimii 30 de ani, serogrupurile B și C au fost responsabile de cele mai multe infecții meningococice în America și Europa, iar serogrupurile A și C în Africa și Asia.

“Când vine vorba de bolile meningococice, nu poți da timpul înapoi! Este o boală contratimp. În 48 de ore poate fi mortală, dar poate fi prevenită prin vaccinare”, a precizat dr. Sandra Alexiu, la Conferința de Medicina Familiei.

Specialiștii recomandă ca vaccinarea antimeningococică să fie începută cât mai devreme. Ea poate fi realizată oricând, după vârsta de 6 săptămâni. De asemenea, ea poate fi făcută simultan cu orice vaccin din schema națională.

Sugarii și adolescenții, grupe de risc

Copiii mici și adolescenții sunt cei mai susceptibili la infecția cu meningococ. În cadrul Conferinței de Medicina Familiei, dr. Gindrovel Dumitra a explicat de ce aceste grupe prezintă un risc mai mare.

Nou-născuții ar putea fi protejați împotriva infecțiilor meningococice datorită anticorprilor materni, însă aceștia scad rapid după naștere. Conform unui studiu efectuat în Olanda, doar 20% dintre sugarii cu vârsta mai mică de 6 luni și 15% din sugarii cu vârsta între 6 și 11 luni sunt protejați împotriva infecțiilor meningococice cu serogrup C datorită anticorpilor materni. Astfel se explică faptul că bolile meningococice au incidență maximă la sugari și copiii mici.

Un al doilea vârf al incidenței se observă la adolescenți. Explicația vine din faptul că aceștia consumă alimente și băuturi folosind vesela la comun. De asemenea, au tendința să fumeze împreună aceleași țigări și locuiesc împreună în spații mici – camera de cămin.

Siguranța vaccinării și reacții adverse

Subfebrilitatea și reacțiile locale (durere sau edem la situl vaccinal) sunt reacții adverse întâlnite frecvent. Simptomele se rezolvă adesea în 48-72 de ore. Reacții adverse severe, cum ar fi febră înaltă, frisoane, dureri articulare, erupții cutanate sau convulsii sunt rare (<5% dintre vaccinați).

Nu există în prezent studii care să fi investigat siguranța vaccinării la femeile gravide sau în timpul lactației, dar nu s-au identificat suspiciuni ale posibilelor efecte negative asupra mamei sau fătului. Vaccinarea nu trebuie să fie exclusă din cauza sarcinii sau alăptării dacă indicația a fost dată corect.

Precauții și contraindicații

Persoanelor aflate în timpul episoadelor acute de boală li se va administra vaccinul după depășirea episodului. Cu toate acestea, prezența unei infecții minore, cum este o răceală, nu ar trebui să determine amânarea vaccinării. Imunizarea este contraindicată perosoanelor alergice la componentele vaccinului. Toate vaccinurile antimeningococice sunt inactivate și pot fi administrate persoanelor imunodeprimate.

Simptome, diagnostic și tratament

Meningita meningococică apare la 1-10 zile de la expunere. Este caracterizată de:

  • apariția bruscă a cefaleei, febrei, redorii de ceafă,
  • uneori apare și greață, vărsături în jet,
  • fotofobie
  • alterarea statusului mental.

Până la 20% din pacienții cu meningită meningococică prezintă semne și simptome de sepsis (meningococemie), sepsis sever sau chiar șoc septic, cu insuficiență multiplă de organ.

Meningococemia este caracterizată de apariția rapidă a febrei și a ”purpurei fulminans”. Inițial, apar pete mici, distante, eritematoase. Ulterior, tabloul se amplifică, acestea se pot înmulți sau extinde în suprafață până la formarea de plăci mari. Simptomele de infecție severă se dezvoltă extrem de rapid, astfel încât diagnosticul precoce este esențial în vederea stabilirii tratamentului adecvat.

Puncția lombară trebuie efectuată pentru examinarea lichidului cefalorahidian și realizarea unui frotiu Gram (înainterea începerii antibioterapiei). De asemenea, este posibilă detectarea antigenului prin latex aglutinare sau evidențierea ADN-ului bacterian. La copii, debutul poate fi mai lent, iar simptomele pot fi nespecifice.

O boală adesea invalidantă

Mortalitatea depășea anterior 50%, însă diagnosticul precoce împreună cu instituirea tratamentului corect au făcut ca mortalitatea să scadă semnificativ (aproximativ 10%). Aproximativ 20% din supraviețuitori rămân cu sechele neurologice, precum surditate, pierderea membrelor, leziuni ale sistemului nervos periferic sau leziuni ale creierului.

Meningita meningococică este potențial fatală și trebuie privită întotdeauna ca o urgență medicală. Tratamentul antibiotic trebuie inițiat cât mai precoce si trebuie ales un antibiotic empiric, înainte de a se da rezultul testelor care pun diagnosticul corect.

Ce vaccinuri exista pe piață

Bexsero și Nimenrix sunt cele două vaccinuri care se pot face pentru a vă proteja/a proteja copiii de meningită. Despre doze și administrare puteți citi aici:

Bexsero este indicat pentru imunizarea persoanelor cu vârsta peste 2 luni împotriva afecţiunilor meningococice invazive cauzate de Neisseria meningitidis grup B.

Dozaj

Doze Tabelul 1. Rezumat cu privire la doze

Vârsta la administrarea primei doze Imunizare primară Interval de administrare între dozele din cadrul imunizării primare Doză de rapel
Sugari cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 lunia Trei doze a câte 0,5 ml Cel puţin 1 lună Da, o doză la o vârstă cuprinsă între 12 şi 15 luni, cu un interval de cel puţin 6 luni între seria de doze din cadrul imunizării primare şi doza de rapel b, c
Sugari cu vârsta cuprinsă între 3 şi 5 lunia Două doze a câte 0,5 ml Cel puţin 2 luni
Sugari cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 luni Două doze a câte 0,5 ml Cel puţin 2 luni Da, o doză în al doilea an de viaţă, cu un interval de cel puţin 2 luni între seria de doze din cadrul imunizării primare şi doza de rapel c
Copii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 23 luni Două doze a câte 0,5 ml Cel puţin 2 luni Da, o doză, la un interval cuprins între 12 luni şi 23 de luni între de doze din cadrul imunizării primare şi doza de rapel c
Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 10 ani Două doze a câte 0,5 ml Cel puţin 1 lună Necesitatea nu a fost stabilită
Adolescenţi (cu vârsta peste 11 ani) şi adulţi* Două doze a câte 0,5 ml Cel puţin 1 lună Necesitatea nu a fost stabilită

a Prima doză trebuie administrată la vârsta de cel puţin 2 luni. Siguranţa şi eficacitatea Bexsero la sugari cu vârsta sub 8 săptămâni nu au fost încă stabilite.

b În cazul unei întârzieri, doza de rapel nu trebuie administrată mai târziu de vârsta de 24 de luni.

Nimenrix, o singură doză după vârsta de 1 an

Nimenrix este un vaccin care ajută la protejarea împotriva infecţiilor cauzate de bacteriile (germenii) numite „Neisseria meningitidis” tipurile A, C, W-135 şi Y. Bacteriile „Neisseria meningitidis” tipurile A, C, W-135 şi Y pot cauza boli grave cum sunt: meningită – o infecţie a ţesutului care înveleşte creierul şi coloana verterbrală. septicemie – o infecţie a sângelui. Aceste infecţii se transmit cu uşurinţă de la o persoană la alta şi, dacă nu sunt tratate, pot provoca moartea. Nimenrix poate fi administrat la adulţi, adolescenţi, copii și sugari cu vârsta peste 6 săptămâni.

După vârsta de 1 an și peste, Nimenrix poate fi administrat concomitent cu oricare dintre următoarele vaccinuri: vaccin hepatitic A (HAV) şi hepatitic B (HBV), vaccin împotriva rujeolei – oreionului – rubeolei (ROR), vaccin împotriva rujeolei – oreionului – rubeolei – varicelei (RORV), vaccin anti- pneumococic conjugat 10-valent sau vaccin anti-gripal sezonier fără adjuvant. De asemenea, în al doilea an de viaţă, Nimenrix poate fi administrat concomitent cu vaccin combinat anti-difteric – tetanic – pertussis acelular (DTaP), inclusiv combinaţia de vaccinuri DTaP cu hepatitic B, virus poliomielitic inactivat sau Haemophilus influenzae tip b (HBV, IPV sau Hib), cum este vaccinul DTaP-HBV-IPV/Hib, precum şi cu vaccinul pneumococic conjugat 13-valent. Ori de câte ori este posibil, Nimenrix şi un vaccin care conține anatoxină tetanică, cum este vaccinul DTaP-HBV-IPV/Hib, trebuie administrate

în acelaşi timp sau Nimenrix trebuie administrat cu cel puţin o lună înainte de vaccinul care conţine anatoxină tetanică. Pentru fiecare vaccin va fi utilizat un loc diferit de injectare.

Nimenrix va fi întotdeauna injectat într-un muşchi, de obicei în partea superioară a braţului sau în coapsă. Sugari începând cu vârsta de 6 săptămâni până la 12 săptămâni 2 injecţii, administrate la două luni distanţă, de exemplu la vârsta de 2 şi 4 luni (prima injecţie poate fi administrată de la vârsta de 6 săptămâni). La vârsta de 12 luni se va administra o injecţie suplimentară (de rapel). Veţi fi informat când ar trebui să revină copilul dumneavoastră pentru următoarea sa injecţie. În cazul în care copilului dumneavoastră nu i se administrează o doză conform programării, este important să faceţi o altă programare.

Asiguraţi-vă că copilul dumneavoastră termină schema completă de vaccinare. Copii cu vârsta peste 1 an, adolescenţi şi adulţi: Trebuie să se administreze o doză de vaccin. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()